Psihoze (I) – Tulburarea psihotica acută

Psihoza este o tulburare psihica majora în care gândirea si perceptia sunt grav afectate; se pierde contactul cu realitatea, comportamentul devine bizar, apar dificultati în executarea activitatilor cotidiene si în interactiunea socială. Psihozele determină o destructurare a întregii personalităţi, apar comportamente şi atitudini neconforme cu vârsta biologică.

 

 

Etiologia tulburărilor psihotice acute:

 

1. Cauze nonpsihiatrice:

-afecţiuni neurologice: encefalite, meningite, abcese cerebrale, boala Wilson, boala Huntington

-afecţiuni metabolice şi de nutriţie: hipoglicemia, pelagra, deficitul de B1, B 12

-consumul de substanţe: alcool, amfetamine, sedativ hipnotice

-utilizarea de substanţe medicamentoase: anticolinergice, agonişti dopaminergici, glucocorticoizi

-altele: encefalopatia hepatică, sindroame paraneoplazice, pancreatite acute

2. Cauze psihiatrice:

-tulburări afective, schizofrenia, tulburarea schizofreniformă, psihozele scurte reactive

Se presupune ca aceste tulburari apar datorita unor modificările biochimice legate de neurotransmiţătorii din creier si precipitate de un element psihotraumatizant. Evenimentul psihotraumatizant trebuie privit prin impactul asupra subiectului; criza are importanta intrucat semnaleaza fragilitatea persoanei.

!!! Cauza nu este evenimentul traumatizant în sine, acesta fiind doar un element ajutător de declanşare a psihozei.

 

Caracteristici clinice:

-idei delirante cu aparitie brusca, halucinatii, iluzii, incoerenta ideo-verbala

-dezorganizare psihica – labilitate emotionala (anxietate, furie) si afectiva (euforie sau depresie)

-modificari bruste de comportament psihomotor (agitatie, stupor)

-stari tranzitorii de perplexitate, tulburari ale atentiei

-fenomene de depersonalizare, derealizare

De cele mai multe ori pacienţii nu au conştiinţa bolii si trebuie convinşi de către alţii să vină la psihiatru.

 

Clasificare:

1.Tulburare psihotică acută polimorfă cu simptome de schizofrenie

2.Tulburare psihotică acută polimorfă, fără simptome de schizofrenie

3. Tulburare psihotică acută schizophrenia-like

4.Alte tulburări psihotice acute, predominant delirante

5. Alte tipuri de tulburări psihotice acute

 

Evolutie:

-episoade cu durata variabilă sau evolutie continua

– 10-50% din cazuri: episod unic, 30-50% episoade multiple, 10-30% evolueaza catre schizofrenie, 5-20% evolueaza catre tulburari de dispozitie (tulburare bipolara).

Psihoza acută este un diagnostic instabil, reprezentând o „poartă” de intrare în psihiatrie către patologia psihotică; poate vira ulterior către altă patologie psihotică: schizofrenie, tulburare delirantă, tulburare schizoafectivă, tulburare afectivă.

 

Tulburarile psihotice acute si tranzitorii / Tulburarea psihotica scurta

Sunt tulburari psihotice acute cu manifestari polimorfe, cu durata intre 1 si 3 luni, cu remisiune completa, individul revenind ulterior la nivelul anterior de functionare. Pot exista factori de stres declansatori sau nu; uneori au debut post-partum (in primele 4 saptamani dupa nastere).

Debutul este brusc (2 zile – 2 saptamani), putand fi precedat de insomnie, anxietate, tristete, izolare sociala, comportament anormal.

Apar mai frecvent la persoane cu trasaturi ca: labilitate emotionala, impresionabilitate, reactii afective disproportionate.

 

Principii terapeutice:

Este obligatorie spitalizarea datorita riscului crescut autoagresiv si heteroagresiv.

Se elimina intai alte cauze: ingestii de substante (halucinogene, amfetamine, alcool, cocaina), sevraj complicat (alcool, barbiturice), sindrom confuzional organic. Deoarece tulburarea psihotica poate avea multiple cauze, este important ca la o persoana ce are un prim episod psihotic sa se faca investigatii de laborator (hemoleucograma, glicemie, ionograma, uree, creatinină, acid uric, transaminaze, sumar urină, uneori un examen toxicologic) si dupa caz consulturi neurologice, endocrinologice sau de boli interne.

Daca exista un dezechilibru hidro-electrolitic, acesta trebuie corectat.

 

Tratament medicamentos:

-antipsihotice atipice: amisulprid , risperidona, olanzapina

-tranchilizante: diazepam, lorazepam

-timostabilizatoare: valproat, carbamazepina

Tratamentul primului episod psihotic se face timp de 2 ani. Dupa al doilea episod psihotic, tratamentul este necesar sa fie administrat timp de 5 ani, iar dupa al treilea episod se poate continua toata viata.

Psihoterapie de sustinere:

-numai dupa ce subiectul a depasit faza acuta. Este necesara deoarece pacientii, frecvent tineri, confruntati cu o astfel de experienta au nevoie de sustinere.

 

De ce este necesar un tratament pe termen lung desi individul a revenit la nivelul anterior de functionare si nu mai are nici un simptom?

-pentru ca exista riscul de recidiva, cu atat mai mare cu cat au existat mai multe episoade psihotice (dupa primul episod riscul de recidiva e de 20%, dupa al doilea episod riscul e de 50%, iar dupa al treilea de 80%)

-cu fiecare nou episod, remisiunile sunt mai slabe decât cele precedente (scade durata lor, iar calitatea este mai proastă), ramanand simptome interepisodice, iar functionarea nu mai revine la normal

-cu timpul evoluţia se cronicizează şi dispar perioadele de remisiune

-exista riscul ca tulburarea sa vireze catre schizofrenie.