Psih. Monica Sandu
Psiholog Monica Sandu
Este necesara multa atentie si finete in stabilirea criteriilor dupa care sa afirmam ca un copil este timid, deoarece un comportament asemanator copilului timid gasim si la copilul sensibil, dar si la copilul cu anxietate sau fobie sociala (de exemplu: teama/jena de a vorbi in locuri publice si/sau in prezenta unor persoane straine care nu fac parte din anturajul copilului). Daca pana in jurul varstei de 3 ani copiii sunt de regula expansivi, curiosi, energici, dupa aceasta varsta parintii (sau cei care il ingrijesc pe copil in majoritatea timpului) pot observa schimbari in atitudinea si comportamentul copilului. Astfel, copilul poate deveni mai retras, rusinos, mai putin interesat (la prima vedere) de interactiunea cu ceilalti copii si cu adultii, indeosebi cu cei necunoscuti care nu fac parte din anturajul lui, ascunzandu-se uneori in spatele mamei sau dupa diferite obiecte, prefera sa se joace singuri, evita sa vorbeasca cu ceilalti, iar atunci cand o fac vorbesc incet si vocea le este tremuranda.
Usor, usor copilul primeste astfel „eticheta” de timid, de cele mai multe ori aceasta avand in ochii celorlalti conotatii negative, vazandu-l ca pe un copil care nu socializeaza, este neprietenos, singuratic.
Timiditatea reprezinta un mod subtil de a atrage atentia; uneori acest scop este inconstient iar daca facem prea mult caz de aceasta, copilul va deveni extrem de incapatanat.
-Lipsa increderii in sine – copiii timizi se compara mereu cu altii si sunt ingrijorati sa nu faca vreo greseala
-Imagine de sine negativa (de tipul: eu nu pot, eu nu stiu)
-Teama de a fi respins (aceasta implicand o experienta negativa din trecut)
-Esec anterior
-Educatie autoritara, foarte restrictiva, care impiedica copilul sa aiba initiativa, ii restrictioneaza independenta pe care copilul ar trebui sa o experimenteze, raportat la varsta pe care acesta o are
-Criticile frecvente aduse initiativei si activitatilor pe care copilul le intreprinde
-Cercetarile recente arata ca timiditatea poate avea un caracter genetic.
-Incurajati permanent copilul cu privire la noi experiente si situatii;
-Nu stabiliti limite prea rigide, prea restrictive. Lasati-l pe copil sa isi manifeste initiativa si creativitatea;
-Nu il certati si nu il criticati atunci cand copilul nu se angajeaza intr-o situatie de care ii este teama. Nu este utila pedepsirea copilului timid, ci fiti intelegatori si suportivi cu copilul, intelegeti fatpul ca timiditatea nu este alegerea copilului de a reactiona, ea este un comportament de cele mai multe ori invatat sau izvorat din neincrederea in sine, ori din esecul avut in experimentarea unei situatii;
-Elaborati obiective mici pentru depasirea timiditatii, nu ii cereti dintr-o data ceva major si solicitant pentru el. De exemplu, lucreaza cu copilul tau si incurajeaza-l sa isi faca un prieten nou cand iesiti in parc si sa se joace cu acesta. O data ce se va simti confortabil in a interactiona cu cate un copil si de a se imprieteni cu acesta, va trece integrarea in grupuri mai mari de copii si imprietenirea cu acestia;
-Ca adulti, cand va jucati cu copilul stati la acelasi nivel cu el. Daca copilul sta pe jos, asezati-va langa el, nu pe scaun, deoarece poate interpreta ca sunteti in pozitie de superioritate;
-Incercati sa va amintiti cand a inceput sa fie timid. A fost asa intotdeauna sau o situatie anume a declansat acest comportament. De obicei exista un motiv pentru care copilul devine brusc retras, timid, rezervat;
-Consolidati-i increderea vorbindu-i despre calitatile lui; copiii timizi sunt foarte sensibili;
-Folositi forta exemplului – observati comportamentul pe care il aveti dumneavoastra, dar si ceilalti adulti aflati in jurul copilului in situatii sociale, indeosebi in cele noi. Nu uitati ca de cele mai multe ori copilul imita comportamentele parintilor, iar daca dumneavoastra aveti tendinta de a actiona timid in legarea relatiilor, in situatii noi, atunci acest comportament actioneaza ca un model pentru copilul dumneavoastra;
-Evitati discutiile aprinse in familie de fata cu copilul; situatiile conflictuale il fac nesigur, iar acest aspect hraneste timiditatea.
•nu-l pisati sa spuna ,, Buna ziua”. Este rusinos sa ti se ceara sa te manifesti in public; in plus la 5 ani un copil stie sa salute si fara sa i se spuna;
•nu-l lasati sa se retreaga in cochilia lui;
•nu-l impingeti sa se imprieteneasca cu toata lumea. Pentru un copil timid un singur prieten este suficient;
•recompensati initiativele si reusitele sociale.
SUCCES!
