Psih. Monica Sandu
In anul 2022 media sinuciderilor in Romania a fost de 9,74 la 100.000 de locuitori, segmentul de varsta cel mai afectat fiind cuprins intre 35 si 44 de ani. Pe langa acestia foarte multe persoane au avut tentative de sinucidere si multe altele au ramas profund afectate emotional de sinuciderea unei rude, unui coleg sau a unui prieten. Acesta este un fenomen cu rasunet larg in intreaga lume si nici cabinetul meu de psihiatrie nu face exceptie. Intalnesc constant persoane care au ganduri de sinucidere, au avut tentative sau cineva drag si-a luat viata.
Comportamentele suicidare pot varia de la gandul de a termina cu viata pana la pregatirea minutioasa a unui plan de sinucidere si obtinerea mijloacelor necesare pentru a o duce la bun sfarsit.
Gandurile cele mai frecvente ale persoanelor care vor sa se sinucida sunt oarecum asemanatoare:
-„Nu pot să mai suport durerea vieţii”
– „Suicidul este singura opţiune care mi-a mai rămas”
– „Familia mea o să o ducă mai bine fără mine”
– „Sunt nefolositor şi nedorit”
– „Nimănui nu-i pasă dacă traiesc sau nu”
– „Nu sunt bun de nimic, aşa că dacă mor e mai bine”
– „Vreau să scap de toate”
– „Nu mai am nici o şansă, nu mă aşteaptă nimic”
-„Mai bine mort decât aşa”
Cele mai frecvente tentative sunt reprezentate de spanzurare, precipitare (aruncarea de la inaltime), aruncarea in fata trenului, a unei masini, intoxicatiile (medicamentoase ori ingerarea de substante cu efect letal, monoxid de carbon, gaz metan), inecul. Barbatii apeleaza la metode mai violente de sinucidere, femeile recurgand mai frecvent la ingestia de substante.
Comportamentul suicidar este o consecinta a interactiunii unor factori biologici, genetici, psihologici, de mediu si situationali. Suicidul este incercarea de a scapa de o situatie sau de o suferinta care a devenit de nesuportat si pentru care individul nu mai poate vedea nici o alta rezolvare decat in moarte. Un punct comun al tuturor persoanelor care s-au sinucis este absenta perspectivelor de viitor perceputa de acestia.
–factori de risc biologici: o boala psihica (depresie, tulburare afectiva bipolara, schizofrenie) sau somatica grava (cancer), o afectiune dureroasa cronica, dependentele (de alcool, droguri, de jocuri de noroc). Depresia e responsabila de cea mai mare parte a sinuciderilor datorate unei afectiuni psihice, riscul fiind prezent mai ales la cei care renunta prematur la tratamentul cu antidepresive considerandu-l inutil. In privinta psihozelor si a schizofreniei, riscul e prezent la 10-12% dintre pacienti, fiind cu atat mai mare cu cat persoana e mai tanara, in primele stadii ale bolii si mai ales la persoanele de sex masculin.
–factori de risc genetici: antecedente de suicid in familie
–factori de risc psihologici: absenta unor strategii de coping eficiente, a resurselor psihice, evaluare de sine negativa, stima de sine scazuta, sentimente de inferioritate, simtul esecului, ostilitatea, izolarea sociala, lipsa sperantei
-factori de risc de mediu: mediu de viata abuziv, cu prezenta agresivitatii, a consumului de alcool, a unor abuzuri sexuale sau alte traume personale, pierderi semnificative (persoane dragi, pierderi financiare)
-factori de risc situationali: uneori exista evenimente cu rol precipitant: pierderea unei persoane apropiate/deces, ruperea unei relatii/divortul sau alt tip de conflicte interpersonale, somajul, pierderi financiare mari sau alte probleme profesionale, probleme cu autoritatile; riscul cel mai mare este daca acestea intervin la o persoana care a mai avut tentative de sinucidere.
Au fost raportate cazuri in care in primele zile de administrare a antidepresivelor din clasa SSRI au aparut stari de neliniste, cresterea anxietatii, agitatie sau insomnii. Aceste reactii adverse sunt tranzitorii si pot fi prevenite sau ameliorate prin asocierea cu un medicament anxiolitic. Specialistii au luat in discutie in ce masura aceste reactii ar putea afecta o persoana care sufera deja de o tulburare emotionala si daca ar putea sa creasca riscul unor comportamente agresive sau impulsive la persoanele vulnerabile. Pentru aceasta s-au efectuat o multitudine de studii retrospective care nu au gasit vreun risc crescut de suicid exacerbat de vreun medicament antidepresiv.
S-a observat ca riscul de suicid a fost mai mare la pacientii cu depresie in primele zile de tratament, imediat dupa internare precum si in zilele urmatoare externarii din spital. Avand in vedere ca depresia in sine se poate asocia cu comportamente suicidare, iar tratamentul antidepresiv are o perioada de latenta destul de lunga pana la intrarea sa in actiune, acesta nu a putut proteja pacientii de aparitia sau exacerbarea gandurilor de suicid de la bun inceput si a fost nevoie de mai multe asocieri medicamentoase la cei cu risc crescut. Explicatia comportamentului suicidar la scurt timp dupa externare a fost urmatoarea: unele persoane depresive la care aceste ganduri au fost prezente de mai mult timp, nu au avut forta necesara de a pune gandurile in actiune şi in prima perioada de raspuns la tratament, cand inca nu a disparut depresia, dar a crescut nivelul de energie necesar, pot comite suicidul.
Exista o serie de semnale de alarma care pot atrage atentia asupra pericolului de suicid:
-exprimarea verbala a dorintei de a muri sau a unui plan in acest sens
-exprimarea faptului ca nu vede nici o alta iesire dintr-o anumita situatie si a lipsei de speranta
-exprimarea lipsei motivelor de a mai ramane in viata
-cresterea consumului de alcool sau droguri
-izolarea de cei din jur, insotita de schimbarea dramatica a dispozitiei, ostilitate, impulsivitate
-agitatie, insomnie, anxietate
-cautarea accesului la mijloace letale
Aceste semnale sunt cu atat mai periculoase cand apar la o persoana care a trecut printr-un eveniment de viata traumatizant, are un istoric de afectiune psihica majora, o boala fizica cu prognostic negativ sau tentative de suicid in antecedente.
Discernamantul poate fi afectat in cursul unei intoxicatii cu alcool sau droguri si multe tentative de suicid s-au petrecut la persoane aflate sub influenta alcoolului.
Intr-un episod psihotic acut pot exista halucinatii auditive cu caracter imperativ, adica voci pe care le aude pacientul si care ii cer sa se omoare, aceasta fiind o situatie de risc suicidar sever cu afectarea discernamantului.
In timpul unui episod maniacal acut cu simptome psihotice si cu agitatie psiho-motorie se pot adopta comportamente la risc, care pot duce si la suicid.
Persoanele cu delirium, adica cu un sindrom confuzional acut, pot avea comportamente suicidare pe fondul fluctuarii starii de constienta, al confuziei si dezorientarii. Deliriumul poate sa fie indus de o intoxicatie cu substante, de un sevraj, de o infectie severa, poate aparea la persoanele cu deficiente cognitive (demente).
La persoanele cu epilepsie, imediat dupa o criza convulsiva discernamantul este diminuat si poate exista riscul unui comportament suicidar in aceste momente de confuzie.
Toate aceste situatii reprezinta urgente psihiatrice si se trateaza in spital, necesitand internare psihiatrica si supraveghere.
Orice ideatie de sinucidere trebuie luata in serios si cand consideram persoana isi doreste cu adevarat sa puna capat vietii si atunci cand ni se pare ca exprima acest gand intr-un moment de frustrare. Orice tentativa se poate finaliza prin deces si acest risc nu poate fi acceptabil.
Fiti atent la afirmatiile de genul „lucrurile ar fi mai bune fără mine”, viața nu are niciun sens”, “nu găsesc nici o ieșire”, “foarte curând nu va trebui să vă mai faceți griji pentru mine”, la discutiile despre modalitățile prin care o persoană se poate sinucide, la mesajele de ramas bun, de punere a lucrurilor în ordine daca „i se întâmplă ceva” sau despartirile solemne prin care va anunta ca merge “într-o călătorie lungă”; acestea pot arata iminenta unei tentative de suicid.
Daca o persoana are ganduri de sinucidere, dar nu are la indemana mijoacele pentru a le pune imediat in aplicare, o puteti ajuta in urmatoarele moduri:
-exprimati-va interesul si disponibilitatea de a o asculta, daca este dispusa sa vorbeasca, lasand-o să spuna ceea ce simte, ce probleme are
-acordati timp discutiei, ascultati si validati emotiile, nu va grăbiti să dati replici, sa gasiti cauzele problemelor sale ori să propuneti soluții
– exprimati respect pentru opiniile si valorile persoanei, chiar daca nu le impartasiti
-nu sunt de folos afirmatii de genul: „totul va fi bine” , “ai toata viata inainte”, “altii au probleme mai mari” sau „nu te gandesti la familia ta?”
– nu o lasati singura o persoana care vrea sa se sinucida; dacă nu puteti sa fiti fizic acolo, asigurati-va ca este altcineva care o poate supraveghea si poate elimina din casa substanțele și obiectele periculoase – obiecte taietoare, medicamente, alcool, arme
-incurajați persoana să caute ajutor la un specialist si insistati in acest sens; nu ii promiteți niciodată că veți păstra secreta intenția de a se sinucide; persoana care are astfel de ganduri trebuie să primească neaparat tratament și îngrijire medicală psihiatrică;
-nu cedați incercarilor pacientului de a evita consultul psihiatric; in preajma unei tentative de suicid, constiinta bolnavului se modifica si e posibil să gândească ori să acționeze în moduri pe care nu le mai poate controla. Consultul si tratamentul psihiatric, iar la nevoie internarea pot preveni o tragedie ireparabila.
Intre 60% şi 80% dintre persoanele care au comis suicid au comunicat intenţia lor, într-o formă sau alta, din timp. De aceea orice afirmatie de acest gen trebuie luata in serios si discutata cu un specialist in sanatate mentala.
Este foarte importanta diagnosticarea cat mai precoce si tratamentul tulburarilor mentale, cu accent pe necesitatea de a nu intrerupe tratamentul psihiatric considerand ca nu este necesar, e inutil sau din alte motive fara avizul medicului
Intr-un moment de criza poate fi foarte utila apelarea la centre care ofera asistenta telefonica sau online pentru persoanele cu ideatie suicidara, acestea avand avantajul rapiditatii interventiei si mentinerii anonimatului
In situatia in care persoana ameninta ca isi va lua viata si exista riscul ca acest lucru sa se produca imediat (are un cutit in mana/un flacon cu pastile, ameninta ca se va arunca de la inaltime) o puteti ajuta astfel:
-pastrati-va calmul, dar preluati controlul asupra situatiei
-vorbiti pe un ton scazut si nu faceti miscari bruste
-nu va aratati suparat pe pacient si nu incepeti discutii in contradictoriu cu acesta
-incercati „sa trageti de timp”, incurajand persoana sa vorbeasca si ascultati-o cu atentie, aratati ca va intereseaza ceea ce are de spus
-indata ce situatia de pericol imediat este sub control, incercati sa contactati personal calificat (psihiatru, psiholog) si daca este posibil insotiti persoana la consultatie.
In functie de distanta fata de momentul tentativei de suicid se pot adopta masuri specifice:
-daca aceasta a fost recenta, se evalueaza starea generala a persoanei: daca este constienta, daca respira, frecventa cardiaca, paloare, transpiratii si in cazul unei stari generale alterate se solicita imediat serviciul de ambulanta la 112
-daca este posibil se incearca stabilirea evenimentelor petrecute-daca a luat vreo substanta, ce tip si in ce cantitate, daca a consumat alcool, ce rani si-a produs
-in cazul in care starea generala nu este alterata, pacientul e constient, coerent, cooperant se ia legatura cu medicul sau curant daca se afla in evidenta psihiatrica sau cu alt personal medical de specialitate pentru evaluare psihiatrica. Medicul va stabili existenta unui diagnostic, necesitatea initierii unui tratament sau a reluarii acestuia daca fusese oprit, va evalua riscul repetarii tentativei si va decide daca tratamentul se poate face in ambulatoriu sau este necesara internarea in spital.
E important sa evitam urmatoarele erori:
-ignorarea tentativei de sinucidere (numarul de sinucideri reusite dupa o tentativa anterioara este foarte mare)
-adoptarea unei atitudini moralizatoare
-oferirea unei legaturi afective in locul unei relatii terapeutice
-accesul la cantitati mari de medicamente care ar putea facilita repetarea gestului suicidar
Exista si situatii tragice in care indiferent de ajutorul familiei sau de tratamentul psihiatric, unele persoane reusesc sa isi duca la sfarsit intentia de a se sinucide. Acest lucru poate trezi sentimente de culpabilitate in randul persoanelor apropiate care se blameaza ca nu i-au putut opri. De fapt sinuciderea este o decizie personală și nu intotdeauna poate fi impiedicata.
Interventia in criza dupa o tentativa de suicid are ca scopuri principale mentinerea in viata a individului prin prevenirea ranirii sau a decesului si scaderea vulnerabilitatii psihice datorate factorilor de risc sau tulburarilor psihice asociate.
Tratamentul psihiatric se poate initia dupa caz in spital sau in ambulatoriu. Internarea este necesara dupa o tentativa de suicid in urmatoarele situatii:
-daca pacientul este psihotic
-daca tentativa a fost premeditata, violenta sau aproape letala
-daca pacientul regreta ca este inca in viata
-daca are un comportament impulsiv, e agitat, refuza ajutorul sau are starea de judecata alterata
-daca are o afectiune psihica majora
-daca nu are suport social si nu coopereaza in cazul ingrijirii in ambulatoriu
-daca riscul de a repeta tentativa este crescut si e necesara supravegherea in prima etapa a tratamentului.
Tratamentul medicamentos consta in administrarea de medicamente antidepresive in cazul pacientilor cu depresie, preferandu-se cele care au un risc redus de letalitate in supradoza, calmarea anxietatii, administrarea de medicamente cu efect sedativ in cazul agitatiei psiho-motorii si al insomniilor, asocierea de antipsihotice atunci cand este cazul.
Psihoterapia in criza ajuta pacientul pentru managementul emotiilor care il coplesesc prin intensitatea si durata lor (sentimente de vinovatie, esec, rusine, manie, lipsa oricarei sperante) si care contribuie la mentinerea sau revenirea ideatiei suicidare.
Psihoterapeutul asculta pacientul, incurajeaza exprimarea emotiilor, valideaza durerea sufleteasca a pacientului, il ajuta sa tolereze mai bine emotiile negative. Exploreaza impreuna cu acesta alte alternative de solutii decat suicidul, analizeaza motivele de a trai, restaureaza speranta pacientului si stabileste un cadru pentru rezolvarea problemelor. Impreuna cu pacientul stabileste un plan de siguranta adica un set de masuri si actiuni la care va apela in cazul revenirii ideatiei de suicid.