Somatizarile

1. Ce inseamna somatizarea sau tulburarea de somatizare? Cum se manifesta?

Somatizarea se refera la un simptom fizic care nu are un substrat organic sau al carui substrat organic nu justifica intensitatea acuzelor pacientului.

Tulburarea de somatizare este o afectiune psihica ce se manifesta prin multiple acuze somatice care afecteaza semnificativ viata pacientului, nu pot fi explicate de o conditie medicala generala sau sunt mult mai severe decat ar justifica-o conditia medicala generala si care dureaza minim 6 luni.

Vreau sa precizez ca un pacient cu somatizari nu este un om sanatos caruia i se pare ca e bolnav. E o persoana care are niste simptome reale, dar care au cauze emotionale. El nu produce intentionat aceste simptome, nu se preface, acestea sunt semnale de alarma pe care le transmite corpul asupra unui stres psiho-emotional la care capacitatea de adaptare a organismului este depasita.

2. Sunt anumiti factori de risc sau anumite cauze care pot duce la dezvoltarea unei astfel de tulburari?

Somatizarile pot fi expresia unor conflicte psihologice, a unor factori de stres pe care individul nu ii mai poate tolera, a unor dorinte sau nevoi reprimate, a unor frustrari, nemultumiri sau emotii pe care nu le aducem in plan constient. Ignorand problemele de ordin psihologic se creeaza un stres cronic si la un moment dat corpul va incepe sa ne atraga atentia prin aceste manifestări fizice. Somatizarile sunt foarte des intalnite, chiar as putea spune ca oricare dintre noi suntem la risc de a somatiza la un moment dat. Ori de cate ori avem palpitatii, dureri precordiale sau dureri de cap dupa un conflict sau dupa o veste proasta se cheama ca somatizam. De asemenea tulburarile digestive aparute pe fond emotional- dureri abdominale, greata, varsaturi, diaree, sunt tot somatizari.

3. Ce remedii exista pentru tulburarea de somatizare?

De obicei pacientii cu somatizari ajung tarziu in cabinetul medicului psihiatru, dupa ce au facut multiple consulturi si investigatii la alte specialitati medicale care au fost normale sau modificarile gasite nu au justificat intensitatea acuzelor. Ei nu inteleg cu usurinta de ce sunt trimisi la psihiatru, mai ales daca recomandarea vine dupa ce li s-a spus ca nu au nimic. E ca si cum li s-ar nega veridicitatea simptomelor si unii refuza consultul psihiatric, simtindu-se jigniti.

Atunci cand somatizarile sunt multiple, se cronicizeaza si afecteaza functionarea zilnica a pacientilor tratamentul este combinat si consta in sedinte de psihoterapie impreuna cu tratament medicamentos psihiatric.

In cadrul terapiei pacientul este ajutat sa aduca in planul constiintei factorii de stres care actioneaza asupra sa, sa inteleaga ce mecanisme de compensare maladaptative a dezvoltat si sa le inlocuiasca cu alte comportamente adaptative mai potrivite.

Tratamentul medicamentos se administreaza la recomandarea medicului psihiatru si consta in medicamente antidepresive si anxiolitice. Aceste substante vizeaza de obicei receptorii pentru serotonina care sunt prezenti in tot corpul si reglarea functionarii acestui neurotransmitator ajuta la disparitia simptomelor. Totusi, tratamentul medicamentos fara psihoterapie nu va rezolva cauza principala si dupa oprirea sa simptomele pot aparea din nou, imediat sau dupa o perioada oarecare de timp.

Nici psihoterapia fara tratament medicamentos nu este suficienta deoarece rezolvarea conflictelor emotionale poate lua mult timp, perioada in care pacientul are nevoie sa functioneze in mediul social si profesional. In plus nu intotdeauna pot fi rezolvate aceste conflicte, situatiile dificile de viata in care o persoana este constransa sa ramana din diferite motive ducand la cronicizarea simptomelor.