Psih. Monica Sandu
Oricare dintre noi experimenteaza la un moment dat un disconfort fizic: o durere de cap, de stomac sau de spate, probleme cu tranzitul intestinal sau schimbari fizice evidente. Organismul uman este destul de usor influentabil de catre factorii externi, dar si mai mult de catre factorii interni si anume de trairile noastre emotionale. Cand avem o suferinta mergem la controale medicale de specialitate si facem o serie de investigatii; uneori identificam o afectiune organica, alteori nu. In astfel de situatii, apare ingrijorarea: ,,nu am nimic si totusi nu ma simt deloc bine”
Reactiile fiziologice la stimuli emotionali variaza in functie de natura starii emotionale care le precipita: rasul este reactia la veselie, plansul la suparare, oftatul exprima usurare sau disperare, iar imbujoratul exprima jena. Tensiunea arteriala ridicata si activitatea cardiaca accelerata sunt rezultatul maniei si a fricii. Secretia gastrica sporita poate fi un raspuns regresiv la un pericol. Atacurile de astm pot fi corelate cu un impuls inconstient de a striga dupa ajutorul mamei.
Somatizarea trairilor apare atunci cand intensitatea emotiilor cu incarcatura negativa si, mai ales, constanta lor, depaseste pragul suportabil al unei persoane, scotand-o din aria sa de confort. In acest caz psihicul, nestiind cum sa gestioneze trairea, o transfera organismului, care incearca sa ii dea o forma, exprimand-o fizic.
Somatizarile sunt, deci, reactiile corpului, constientizate sau nu, la neacceptarea si nerezolvarea problemelor reale de identitate, de stres, de decompensare a sistemului nervos. Corelatia ce se stabileste este o relatie simbolica intre cauza declansatoare si simptomul organic.
Ele apar atat in randul adultilor, cat si al copiilor. In cazul acestora din urma, mecanismele de aparare fiind insuficient dezvoltate, simptomele vor fi zgomotoase. De exemplu, durerile de burtica ii pot impiedica pe copii sa mearga la scoala sau sa participe la un concurs.
Printre cele mai intalnite somatizari se afla:
-astmul bronsic
-cefaleea, migrena
-enurezisul
-ticuri
-alergii, dermatite
-gastrita, ulcerul
-ameteli, lipotimii (=lesin)
-varsaturi
-colonul iritabil
-nevroza cardiaca
-hipertensiunea arteriala
-infectii urinare.
Este important sa nu despartim psihicul de trup, ci sa le privim ca pe un tot unitar. Cei mai multi dintre noi tratam propria minte ca fiind dusmanul nostru. Refuzam sa ii ascultam semnalele, nemultumirile-constientizate sau nu, iar cand organismul incepe sa somatizeze, dezvoltand diferite afectiuni, ne napustim asupra lui cu medicamente, de multe ori inutile(de obicei medicamente ce se dau in bolile organice de inima, digestive, respiratorii etc).
Un prim ajutor emotional in calmarea simptomelor il reprezinta constientizarea emotiei-sursa din spatele afectiunii, frecvent cu ajutorul unui terapeut.
Persoanele cu tulburare de somatizare solicita adesea tratament medical pentru acuzele somatice; neconfirmarea unei boli organice de catre specialist il determina pe pacient sa apeleze la mai multi medici, pentru a-si confirma temerile si propriile convingeri legate de boala. Acest comportament ingreuneaza extrem de mult demersul terapeutic: cu cat vor merge la mai multi medici, cu atat li se vor recomanda mai multe investigatii si analize si probabilitatea de a primi tratamente multiple si nefolositoare este mai mare.
Tratamentul medicamentos psihiatric: suprima simptomele neplacute pe durata lui, dar nu rezolva problema; daca in acest timp nu se realizeaza «vindecarea» psihicului, simptomele revin ulterior.
Psihoterapia are ca scop constientizarea situatiei reale pe care o traieste persoana si apoi modificarea modului in care este privita problema. Pacientul invata sa isi conteste presupunerile patologice, sa isi exprime emotiile si in final sa-si schimbe comportamentele. Din aceasta perspectiva, tratamentul in astfel de situatii este cel mai eficient, dar necesita timp si motivatie din partea pacientului.