Psih. Monica Sandu
Oxitocina e considerata hormonul iubirii, fiind caracterizata de placerea pe care o simtim in apropierea persoanelor in care avem incredere, placerea sentimentului de apartenenta.
Oxitocina are un rol esențial în crearea legăturilor puternice, atât între adulți, cât și între copii și părinți, contribuind la creșterea empatiei și a încrederii, facilitand sentimentul de apropiere si atasament. Ea joaca un rol important si in relatiile romantice: ne incurajeaza sa avem incredere in noi insine, sa ne asumam riscuri, sa actionam neinfricati atunci cand vine vorba de iubire.
Oxitocina ne mentine intr-o relatie prin sentimentul de apartenenta, de familiaritate, de cunoscut; ea poate stimula empatia si comportamentul altruist.
Oxitocina poate avea efecte benefice asupra sanatatii mentale: reduce nivelurile de cortizol, hormonul stresului, si poate avea efecte calmante si relaxante asupra sistemului nervos, imbunatatind starea de spirit.
In timpul nasterii, descarile de oxitocina stimuleaza contractiile uterine si cresc secretia lactata, iar ulterior ajuta la crearea conexiunii dintre mama si copilul ei.
Nivelul oxitocinei creste imediat dupa nastere, pe mama stimuland-o sa isi protejeze in permanenta copilul, iar pe acesta sa se agate de mama lui.
Atingerea declanseaza secretia de oxitocina, ea fiind eliberată de fiecare dată când două persoane se apropie fizic una de cealalta, dar efectul ei nu este de durata. Si atunci oamenii cauta o imbratisare pentru a o stimula din nou.
Nu poate fi prea multa, caci descarcarile de oxitocina sunt de scurta durata, ceea ce determina oamenii sa caute modalitati de a o stimula din nou.
Atunci cand este prea putina e posibil sa te simți singur, cu un nivel ridicat de stres, lipsit de energie si motivație, deconectat de la relații, cu insomnii.
Interactiunile chiar mici, dar repetate, pot determina o senzatie placuta generata de oxitocina, ducand la cresterea increderii si intarirea conexiunilor dintre neuroni.