A ierta inseamna a renunta la resentimentele fata de o persoana care te-a ranit, urmand sa decizi daca vei relua legatura cu acea persoana sau nu, in functie de situatia specifica. Iertarea presupune si sa decizi sa te desprinzi emotional de un trecut dureros care nu vrei sa mai aiba putere asupra ta. Daca celui care ne-a gresit ii pare rau, prin gestul iertarii il eliberam si pe el de o povara. Daca nu are nici o remuscare, iertam ca sa ne facem noua un bine, sa ne eliberam pe noi de energia negativa acumulata si sa putem incepe un proces de vindecare.
Nu le-am sugerat prea des pacientilor mei ca au nevoie sa practice iertarea pentru ca in cadrul consultatiei psihiatrice discutiile nu ajung prea des la nivelul de profunzime la care ajunge psihoterapia. Mai degraba am intuit aceasta nevoie, A vorbi cuiva despre iertare se poate dovedi un demers complicat. Uneori pare nedrept sa ierti si chiar asa si este, alteori exista teama ca celalalt nu va aprecia iertarea, ca o va socoti ca pe un semn de slabiciune sau ca va profita de asta pentru a continua sa abuzeze mai departe. De fapt nu ierti pentru ca esti mai slab sau mai fraier, ci pentru ca vrei sa te eliberezi pe tine, sa te vindeci, sa iti vezi de viata mai departe.
In afara de nevoia de a ierta pe altul, am vazut foarte des la pacientii mei cat de dificil este sa se ierta pe ei insisi. Chiar daca cei din jur i-au iertat, chiar daca au auzit ca Dumnezeu iarta, ei continua sa fie intoleranti sau necrutatori cu propria persoana, nu isi pot accepta slabiciunile sau erorile. Si aici poate ne spui tu cum procedezi in aceasta situatie la psihoterapie.
Furia, ura sau dorinta de razbunare ne face rau, ne invadeaza corpul de hormoni ai stresului care ne pregatesc pentru lupta. Creste tensiunea arteriala, se intensifica bataile inimii, creste nivelul de anxietate, e afectat somnul. Corpul produce nivele crescute de cortizol si adrenalina care in timp duc la scaderea imunitatii. Furia si ostilitatea persistente in timp cresc si riscul bolilor cardio-vasculare.
Iertarea nu inseamna uitare, absolvire a tuturor greselilor, indepartare a tuturor consecintelor acestora, ci acceptare si decizia de a te detasa de sentimentele negative pe care ti le-a produs o situatie. Nevoia medicala de a ierta se justifica prin beneficiile pe care le are iertarea asupra propriei sanatati: scade nivelul de stres, reduce anxietatea, depresia, creste calitatea somnului, creste stima de sine, scade abuzul de substante.
Sintagma “iert, dar nu uit” poate avea 2 conotatii: nu uit pentru ca nu sufar de amnezie, dar aleg sa nu ma mai gandesc la ce s-a intamplat si sa nu mai am resentimente sau nu uit si cum prind ocazia o sa ma razbun. Evident, a doua situatie nu se incadreaza in considerentele spirituale legate de iertare. Pe de o parte Dumnezeu spune sa iertam pentru ca si noi ii cerem sa ne ierte si nu e prea corect sa ii cerem lui, dar noi sa il pedepsim pe aproapele nostru. Pe de alta parte si aceasta se incadreaza la lucrurile pe care ni le cere Dumnezeu nu pentru El, ci pentru noi, ca sa fim fericiti.