Psih. Monica Sandu
Ne temem de lucrurile pe care nu le cunoastem, despre care nu avem informatii, deci nu stim cum le vom aborda, ce efecte vor avea asupra noastra; ne este teama ca nu vom putea sa le controlam. Exista o nevoie de a avea controlul, care e o iluzie de fapt. Noi nu putem controla evenimentele externe, ne putem controla doar reactiile noastre la acestea.
Incertitudinea este cea care produce anxietate. Creierul nostru prefera obisnuinta in locul necunoscutului. De aceea de multe ori oamenii accepta sa ramana in circumstante de viata nefavorabile, dar cu care s-au obisnuit, decat sa iasa din asa numita zona de confort pentru a incerca sa obtina o calitate mai buna a vietii.
Contextele pot fi foarte diferite pentru ca si oamenii au niveluri diferite de toleranta la incertitudine. Uneori frica de necunoscut ne impiedica sa ne mutam in alt oras sau tara, alteori impiedica o persoana sa isi schimbe jobul sau sa iasa dintr-o casnicie in care sufera abuzuri. Dar se poate ajunge si la situatia in care frica de necunoscut poate impiedica o persoana sa isi paraseasca locuinta sau sa ramana singura in propria casa.
Exista factori care predispun la frica de necunoscut si la anxietate in general, factori care o declanseaza si factori care o pot intretine.
Factorii predispozanti se refera la vulnerabilitatile personale care pot fi mostenite sau dobandite:
-temperamentul: persoanele mai retrase, cu o nevoie mai mare de control, mai putin dornice sa experimenteze noutatea, care se simt bine in zona lor de confort
-persoane care reactioneaza intens la niveluri mai mici de stres decat majoritatea
-modelul parintilor: modul in care acestia reactioneaza la situatiile psihostresante poate predispune copiii la anxietate; modul in care isi cresc copiii- hiperprotectia, ii poate predispune pe acestia la teama de a avea initiative, de a-si asuma vreun risc.
Pe fondul unei vulnerabilitati care poate exista sau nu, apar la un moment dat factori precipitanti:
-un eveniment de viata (deces, divort, pierderea locului de munca, o boala, un accident, mutarea in alta tara sau alt oras, schimbarea locuintei)
-un stres cronic care la un moment dat depaseste capacitatea de adaptare a persoanei (de ex dificultati in familie- financiare, conjugale etc).
Si atunci se declanseaza teama de incertitudine, de schimbare, de lipsa previzibilitatii si controlului, insotita de anxietate generalizata, somatizari sau atacuri de panica.
Odata declansata aceasta teama, de obicei exista si factori care o intretin:
-comportamentele de evitare- persoana evita metroul, magazinele aglomerate, evita sa iasa din casa
-factori de stres cronici
-sprijinul social inadecvat- membrii familiei preiau responsabilitatile pacientului (fac cumparaturi in locul lui, asigura veniturile necesare familiei daca pacientul nu mai poate lucra) sau il insotesc in circumstantele in care i se declanseaza teama- de ex atunci cand iese din casa
-pot exista si beneficii secundare inconstiente care sa intretina acest comportament: mai multa grija din partea familiei, mai putine responsabilitati, comoditate, un grad mai mare de confort.
Pot fi manifestari psiho-emotionale – neliniste, ingrijorare, iritabilitate, dificultati de concentrare, insomnii, dar si fizice: inima bate cu putere, respiratia este accelerata, transpiratia excesiva, tremor, greata sau varsaturi, ameteli, senzatie de sufocare. Acestea accentueaza comportamentele de evitare sau de evadare (iesirea din locurile sau situatiile care inspira teama).
Aceste persoane nu isi pot controla aparitia gandurilor si senzatiilor fizice, dar isi pot controla reactiile. Si exista cateva recomandari:
-sa iti accepti senzatiile (lupta impotriva lor fiind consumatoare de multa energie si ineficienta)
-sa te concentrezi asupra prezentului- aminteste-ti ca in prezent nu te afli in nici un pericol, iar viitorul este ipotetic si deseori vazut distorsionat
-sa te intrebi care este posibilitatea reala ca dezastrele de care iti este teama sa se intample si cum vei proceda daca totusi vor aparea probleme. Iti vei da seama ca poti gasi solutii pentru aproape orice situatie si ca scenariile posibile, fie ele neplacute, ar fi mai putin teribile decat in imaginatia ta.
Psihoterapie:
Ai nevoie de psihoterapie daca frica de necunoscut te impiedica sa faci lucrurile pe care ti le doresti sau de care ai nevoie, te izoleaza de oameni, te face sa ratezi oportunitati.
Psihoterapia te poate ajuta in urmatoarele moduri:
-sa iti modifici discursul interior, senzatiile si interpretarile nerealiste cu ganduri mai adecvate si mai constructive
-sa inveti alte modalitati de a infrunta fricile decat evitarea, pentru ca aceasta nu face decat sa perpetueze teama pe termen lung
-cand este necesar, terapeutul poate folosi tehnica expunerii treptate, care se bazeaza pe faptul ca daca o situatie te sperie, expunerea treptata la aceasta iti va creste toleranta si astfel te va desensibiliza
-tehnici pentru cresterea stimei de sine
-exercitii de respiratie, de relaxare
Stil de viata sanatos:
Anxietatea poate fi diminuata si prin activitate fizica regulata- sport, plimbari in aer liber, programarea timpului liber pentru a include activitati relaxante, somn suficient, evitarea excesului de alcool, cofeina sau alte substante psihoexcitante.
Tratament medicamentos psihiatric:
Se recomanda in urmatoarele situatii:
-atunci cand teama impiedica o persoana sa functioneze (sa iasa singura din casa, sa mearga la serviciu, sa ramana singura in casa, sa isi desfasoare activitatile uzuale)
-cand se asociaza insomnii, o tulburare depresiva sau alte afectiuni psihiatrice
-cand psihoterapia singura nu a dat rezultate suficiente
-cand pacientul nu poate sau nu doreste sa faca psihoterapie
De obicei se asociaza medicamente anxiolitice care au efecte imediate, dar avand un risc de dependenta se dau pe termen scurt (maxim 3 luni) cu medicamente antidepresive, care intra mai lent in actiune, dar nu au riscul dependentei.