Psih. Monica Sandu
Cele mai frecvente prezentari la medic pentru durerea cronica, adica acea durere care persista minim 3 luni, sunt reprezentate de durerile de cap si de spate. Dar durerea cronica poate avea orice alta localizare, iar cauzele pot fi multiple: neuropata (cand exista o leziune nervoasa), musculara, post-traumatica, postoperatorie, reumatismala, infectioasa, tumorala sau de cauza psihogena (cand sunt implicati in principal factori emotionali).
Durerea cronica este o experienta neplacuta care ne solicita rabdarea si interfereaza semnificativ cu activitatile zilnice si a carei intensitate este influentata de multi factori: unii organici (existenta unor leziuni ale tesuturilor, starea generala de sanatate a organismului), altii care tin de stilul de viata (sedentarism, obezitate), altii psihici (emotii, temeri, credinte despre durere, teama de miscare, izolarea sociala, absenta suportului social). Insomniile, oboseala cronica, stresul prelungit cresc intensitatea perceputa a durerii. Si de aceea uneori intalnim durere severa asociata cu o leziune a tesuturilor usoara sau durere cronica in absenta unei leziuni organice. Nu e singurul motiv, sensibilitatea receptorilor locali pentru durere sau raspunsul pe care il da creierul stimulilor nociceptivi fiind alte cateva cauze.
Asteptarea oricarei persoane care sufera o durere este ca tratarea afectiunii de baza sa duca la disparitia acesteia. Dar nu mereu se intampla acest lucru. Corpul poate continua sa trimita semnale de durere catre creier chiar si dupa vindecarea leziunii considerate a fi responsabila pentru aceasta. Pentru a vedea cum se explica persistenta semnalelor dureroase, avem nevoie sa intelegem cateva aspecte legate de mecanismele durerii.
Stimulii care actioneaza asupra unui tesut (fizici, chimici sau termici) sunt receptionati de catre acesta, care trimite prin intermediul nervilor un semnal de alarma spre maduva spinarii si apoi spre creier avertizand despre un potential pericol. In functie de modul in care interpreteaza creierul informatiile primite (bazandu-se pe experientele anterioare, pe asteptari, emotii, etc) va raspunde sau nu cu durere. Astfel ne putem apara de foc, de obiecte ascutite, dar si de alte agresiuni.
Deci durerea este un semnal de alarma, care interpretat corect de catre creier, are rolul de a ne proteja. Dar uneori semnalul de alarma persista mult timp dupa pericolul potential a trecut. Mai mult chiar decat sa persiste, uneori durerea se poate accentua in timp pentru ca receptorii nociceptivi devin mult mai sensibili si mai reactivi decat inainte. Aceasta sensibilizare poate fi accentuata uneori de factori de stres- somn insuficient, oboseala, ingrijorari, teama, depresie. Astfel putem ajunge la un moment la care nu mai e necesar sa tratam leziunea initiala, ci durerea persistenta. Tratarea ei e foarte importanta, caci durerea cronica poate avea multe consecinte negative.
Consecinte posibile ale durerii cronice:
-poate afecta functionarea fizica, sociala (relationarea cu ceilalti) si profesionala (scaderea randamentului de lucru, a atentiei si concentrarii), practicarea activitatilor care faceau parte din viata pacientului (hobby-uri, activitati in scop de relaxare)
-poate afecta dispozitia- durerea cronica poate duce la depresie, iar depresia accentueaza si mai mult durerea (se considera ca aprox 35-40% din persoanele cu durere cronica au si depresie)
-iritabilitate, nervozitate, agitatie
-insomnii
-anxietate-teama legata de capacitatea de functionare pe termen lung
-frustrari, sentimente de neputinta, de culpabilitate- legate de neindeplinirea responsabilitatilor -pierderea sperantei in vindecare, mai ales daca s-au incercat mai multe tratamente care nu au functionat
-dependenta de cei din jur
-uneori renuntarea la locul de munca
Terapia durerii
1.Tratamente medicamentoase: analgezice, antiinflamatoare, antidepresive, anticonvulsivante.
Ma voi opri doar asupra modului in care poate contribui medicul psihiatru la tratarea durerilor cronice, pentru ca de multe ori pacientii nu inteleg acest lucru:
-prin utilizarea unor tipuri de medicamente care reduc perceptia intensa a durerii – anumite antidepresive si anumite anticonvulsivante, prescrise separat sau impreuna si care pot fi luate pe durata de cateva luni fara a determina dependenta sau a afecta desfasurarea normala a activitatilor cotidiene
-prin tratarea simptomelor depresive si anxioase, atunci cand exista (durerea cronica duce la depresie si depresia intensifica durerea)
-prin ameliorarea calitatii somnului care este deseori afectat de durere. Somnul ne ajuta sa ne recuperam mai usor, odihna ne creste toleranta la durere. Lipsa somnului si oboseala amplifica durerea.
Desi exista multe optiuni medicamentoase, durerea cronica este de multe ori rezistenta si necesita si alte tipuri de abordare.
2.Kinetoterapia adica terapia prin miscare: foloseste exercitiile fizice pentru a alcatui programe de recuperare personalizate. Scopul acestora este de a creste mobilitatea articulatiilor, flexibilitatea, forta musculara, rezistenta la efort, de a reduce tensiunea musculara, de a corecta posturile incorecte, de a imbunatati coordonarea, controlul motor si echilibrul. In plus ele duc la eliberarea endorfinelor (hormoni opioizi endogeni), care contribuie la ameliorarea durerii si a depresiei.
Multi pacienti cu durere cronica evita sa faca miscare considerand ca astfel isi protejeaza tesuturile lezate, dar pe termen lung acest lucru ceea ce poate duce tocmai la agravarea afectiunii de baza.
In afara de kinetoterapie, se mai pot recomanda fizioterapie, masaj, hidroterapie, acupunctura, alte exercitii fizice sau sporturi (inot, exercitii de tip aerobic sau pilates, ciclism, mers pe jos), medicul care se ocupa de recuperarea pacientului stabilind fiecare indicatie in parte.
3.Psihoterapie:
Sunt situatii in care suntem totusi nevoiti sa convietuim o perioada mai scurta sau mai lunga de timp cu durerea. Nu putem pacali corpul negand durerea, dar putem invata sa acceptam existenta ei si sa ii toleram prezenta. Terapia cognitiv-comportamentala antreneaza mintea sa schimbe modul in care percepe gandurile legate de durere si raspunsurile comportamentale la aceasta. Creste eficienta tratamentelor pentru durere si diminueaza simptomele depresive si anxioase care influenteaza negativ evolutia pacientului.
Tehnicile de relaxare ajuta muschii sa se relaxeze sub stres. Uneori si hipnoza poate fi folosita pentru diminuarea durerilor.