Psih. Monica Sandu
Dopamina, cunoscuta drept „hormonul plăcerii”, este un neurotransmitotor care face parte din sistemul de recompensa al creierului. Fiecare pas pe care il facem pentru atingerea obiectivelor pe care ni le propunem ne aduce descarcari repetate de dopamina, care ajung la maxim atunci cand ne atingem obiectivul. Nivelul de dopamina al unui atlet creste cand acesta ajunge la linia de sosire si isi atinge tinta. Senzatia care apare este atat de placuta incat el va incerca sa o obtina cat mai des.
Noi nu ne nastem cu circuite care sa defineasca recompensele care ne satisfac, ci le cream pe baza experientelor noastre: lucrurile care ne-au declansat secretia de dopamina in trecut, au creat trasee neuronale care duc la declansarea dopaminei si in prezent.
Dopamina îndeplinește multiple funcții în creier, unde functioneaza ca neurotransmitator: controlul activitatii motorii a sistemului nervos, realizarea unor functii cognitive: atentie, invatare, memoria de scurta durata, reglarea dispozitiei, procesarea durerii, somn si visare.
In afara sistemului nervos, dopamina functioneaza ca hormon: este sintetizata la nivel local si actioneaza in apropierea celulelor unde este eliberata. Efectele dopaminei: vasodilatator, la nivel renal moduleaza excretia de sodiu si creste volumul de urina eliminat, pe tubul digestiv reduce motilitatea intestinala si protejeaza mucoasa, la nivelul pancreasului inhiba secretia de insulina.
Dopamina se gaseste in mod natural in corpul uman. Exista alimente care pot creste nivelul dopaminei si anume cele bogate în magneziu și tirozină, portocalele, mazărea, avocado, ciocolata, carnea de pui, bananele, ovăzul.
Creierul declanseaza senzatia de placere atunci cand descopera modalitati noi de recompensa, precum o mancare noua, un loc nou. Prima inghititura dintr-o inghetata cu gust special, nou, e cea mai buna. Pe masura ce mancam din ea, nu mai simtim aceeasi placere deoarece creierul nu o mai percepe ca pe o informatie noua, se obisnuieste cu ea.
Atunci cand nivelul dopaminei scade, se asociaza cu o senzatie neplacuta si creierul stie din experientele anterioare ca exista generatoare de fericire care functioneaza, asa ca va apela la ele.
Jocurile pe computer stimuleaza dopamina in pofida faptului ca ele nu satisfac niste nevoi reale, ci recompense pe baza unor puncte pe care mintea jucatorului le asociaza cu recompensele sociale. Pe masura ce jucatorul se apropie de diferite recompense, se bucura tot mai mult de efectele dopaminei. Urmatoarea data cand va avea o senzatie neplacuta, creierul va stii ca jocul pe computer il va scapa de acea senzatie.
Jocurile de noroc: Un adolescent merge sa joace jocuri de noroc din curiozitate si cand castiga prima suma de bani, primeste un puseu imens de dopamina. Astfel, urmatoarea data cand va avea o senzatie neplacuta, ideea de a juca ii va incolti imediat in minte. Daca va pierde bani se va simti nefericit, lucru care il va determina sa caute o modalitate de a se simti mai bine, ceea ce il va duce la dorinta de a juca din nou. Astfel se poate dezvolta o dependenta de jocuri.
Un nivel scazut de dopamina poate fi cauzat fie de o scadere a productiei fie de afectarea functionarii receptorilor de dopamina la nivel cerebral.
Colectionarea de obiecte poate fi un hobby care sa invinga scaderea dopaminei. Continuand sa cauti noi elemente pentru colectia ta, iti vei stimula in mod repetat dopamina.
Planificarea unui proiect creste secretia de dopamina, a unei excursii. Calatoriile ne bombardeaza simturile cu informatii noi pe care trebuie sa le procesam.
Activitățile relaxante- yoga, masajul, somnul, ascultarea muzicii favorite contribuie la producția de dopamină în corp.
Stabilirea unor scopuri pe termen scurt, mediu și lung, implicarea în acțiuni de voluntariat, activitati creatoare si artistice: compunerea de poezii, muzică, pictarea unui tablou, programe de exerciții fizice variate, pentru a nu se obisnui corpul cu acelasi tip de exercitii si a disparea senzatia de placere.
Hiperactivitatea dopaminei se poate asocia cu anxietate si insomnii, dar si cu agresivitate, libido crescut, episod maniacal sau psihotic cu halucinatii. Consumul de droguri sau alcool poate duce la o „explozie” a dopaminei în creier, ceea ce contribuie la instalarea dependentelor.
Deficitul de dopamină poate duce la depresie, boala Parkinson, ADHD si exista medicatie care stimuleaza secretia dopaminei pentru fiecare dintre aceste patologii. De exemplu, metilfenidatul, care se administreaza in ADHD inhiba recaptarea dopaminei crescand disponibilitatea acesteia.
Excesul de dopamina poate duce la psihoze, episod maniacal, agresivitate si tratamentul consta in antipsihotice care reechilibreaza nivelul dopaminei (determinand scaderea ei in zonele din creier in care este in exces si cresterea ei in zonele cu deficit de dopamina).