Boala psihică văzută ca o pedeapsă

1. Boala psihica poate fi consecinta unor păcate sau o pedeapsa divină? 

Daca s-ar pune problema asa, atunci ar trebui sa avem toti cate o boala psihica, pentru ca toti gresim.

Uneori oamenii fac alegeri nepotrivite de viata sau au diferite comportamente riscante cu consecinte negative asupra lor sau a celor din jur. Ca urmare pot sa dezvolte sentimente de vinovatie, tristete, sa aiba insomnii, framantari care pot atinge nivelul unei tulburari depresive sau anxioase. Dar acestea sunt situatii particulare, afectiunile psihice avand mult mai multe cauze decat atat, de exemplu o vulnerabilitate genetica transmisa de la o generatie la alta, o trauma, o boala organica cu implicatii psihice. Pentru ca sunt atatea conflicte armate, inclusiv in vecinatatea noastra, ma gandesc la persoanele care locuiesc in aceste zone. Ei au un risc mare sa dezvolte depresii, tulburari de stres posttraumatice, tulburari anxioase si nu putem spune ca acestea ar fi consecinta pacatelor lor. Copiii care traiesc in familii conflictuale si vad abuz de alcool, violenta, destramarea familiei, lipsuri, au riscul de a dezvolta diferite tulburari emotionale si nici asta nu se datoreaza vreunei pedepse divine.

De asemenea sunt multi oameni care au probleme spirituale nerezolvate si nu dezvolta o afectiune psihica, dupa cum altii poate au trait o viata pe placul lui Dumnezeu si totusi s-au confruntat in anumite momente ale existentei lor cu depresie, iar Biblia ne ofera astfel de exemple.

2. In anumite medii religioase sunt anumite presupuneri legate de persistenta afecțiunii in timp: poate ca nu s-a impacat cu Dumnezeu, nu a renunțat la pacat, nu a avut suficienta credinta ca sa se vindece

Cand facem o astfel de afirmatie despre cineva, ne situam in mod inconstient pe o poziție superioara. Se presupune ca noi avem o relatie buna cu Dumnezeu si drept rasplata suntem sanatosi, in timp ce persoana despre care vorbim nu si-a rezolvat problemele de natura spirituala si de aceea e bolnava. Ori nu intotdeauna sanatatea este destinata celor cu mai putine pacate si boala celor care au mai multe.

Spunand aceste lucruri unei persoane care are o afectiune psihica nu facem decat sa ii sporim suferinta emotionala, sentimentele de inadecvare, stima de sine scazuta. In plus, aceste presupuneri nu ar putea fi valabile in cazul persoanelor cu o predispozitie genetica spre o boala psihica sau a celor care au o boala organica (de ex un TCC urmat de o tulburare afectiva, o afectiune dureroasa cronica ce duce in timp la dezvoltarea secundara a unei depresii, o tumora al carei impact declanseaza stari anxios-depresive). De asemenea nu pot fi fondate in cazul celor care au suferit o trauma (abuz fizic, sexual, catastrofe naturale, accidente). Sau daca suferinta psihica a aparut pe fondul unui sindrom de suprasolicitare-ingrijirea unei persoane cu nevoi speciale sau cu handicap, ori  dupa decesul unei persoane foarte apropiate. Aici nu mai putem suspecta aspecte spirituale nerezolvate.

3. In general pacientii cu boli psihice grave sunt constienti de prezenta lui Dumnezeu? Si daca da, cum se raporteaza la El? 

Pacientii care nu au capacitatea de testare a realitatii alterata ca in cazul tulburarilor  psihotice, mici deficite cognitive severe ca in cazul unor demente ori a retardului mental pot alege sa aiba o relatie cu Dumnezeu si o viata spirituala la fel ca orice alta persoana. Raportarea la Dumnezeu poate fi influentata in multe patologii psihiatrice, chiar dintre cele mai putin severe. De exemplu o persoana anxioasa poate sa vada semne ale unui potential pericol si sa le interpreteze ca fiind mesaje ale lui Dumnezeu si acolo unde nu e cazul. Cineva cu depresie poate sa se concentreze excesiv asupra greselilor sale si sa se astepte sa fie pedepsit de Dumnezeu pentru ele, sa isi imagineze un Dumnezeu neiertator si neindurator.

Persoanele cu tulburari obsesive pot face exces de ritualuri religioase menite sa le atenueze disconfortul produs de obsesii. In psihoze si schizofrenie pot exista halucinatii vizuale sau auditive pe teme religioase, idei delirante- pacientul poate sa considere ca este trimis de Dumnezeu pentru o misiune speciala sau ca este victima unor atacuri demonice. Ce ne orienteaza catre o patologie psihiatrica este faptul ca aceste persoane nu mai au capacitatea de a functiona in societate, in familie, la locul de munca. Nu se mai ingrijesc, nu isi mai fac igiena, isi neglijeaza responsabilitatile, nu mai pot sa se concentreze, sa dea randament la serviciu, ceea ce constituie o diferenta foarte mare fata de nivelul lor anterior de functionare.