Atacul de panica reprezinta o senzatie de frica intensa sau un disconfort sever care atinge punctul culminant in cateva minute si se manifesta prin minim 4 dintre urmatoarele simptome:
-palpitatii sau batai puternice ale inimii, uneori dureri precordiale
-transpiratii, tremor sau frisoane ori senzatia de caldura
-dificultati in respiratie-senzatia de sufocare, de aer insuficient sau de nod care astupa gatul
-amorteala, furnicaturi
-greata sau disconfort abdominal
-ameteli, tulburari de echilibru, senzatia de lesin
-frica de a pierde controlul, ca va înnebuni, va face infarct sau va muri.
Putem vorbi de Tulburare de panica atunci cand atacul de panica este urmat cel putin o luna de ingrijorari persistente privind revenirea sa sau potentiale consecinte severe ale sale ori de schimbari semnificative ale comportamentului – evitarea situatiilor care ar putea duce la un nou atac de panica.
Atacurile de panica apar la persoane cu tulburari din spectrul anxietatii cum ar fi:
-Tulburare de anxietate generalizata (persoane care au ingrijorari persistente si excesive legate de situatii obisnuite si la care anxietatea atinge uneori intensitatea unui atac de panica)
-Tulburare obsesiv-compulsiva (o persoana care are o teama obsesiva ca se poate contamina cu microbi, poate sa faca un atac de panica cand intra intr-un spital sau cabinet medical)
-Anxietate sociala (se poate declansa un atac de panica la gandul ca urmeaza sa sustina un discurs public sau un examen oral)
-Fobie specifica (oprirea metroului intre statii poate duce la unj atac de panica la o persoana cu claustrofobie)
-Tulburare de stres posttraumatic (aparitia de atacuri de panica bruste, recurente dupa un eveniment psiho-traumatizant)
De asemenea atacurile de panica pot fi legate de consumul unei substante (de la abuz de cafeina si energizante, pana la consum de alcool sau droguri).
Toate atacurile de panica au drept element comun perceptia pacientului de pierdere a controlului. Senzatia brusca de sufocare sau palpitatiile, transpiratiile intense, greata, tremuraturile aparute brusc care ating un apogeu in cateva zeci de secunde sunt intr-adevar dificil de controlat. Ceea ce putem face este sa oprim un astfel de episod inainte de a ajunge la intensitate maxima, concentrandu-ne asupra respiratiei care trebuie sa devina constienta, ampla, controlata, cu un inspir care sa dureze aprox 5 secunde, o perioada de mentinere a aerului in piept de 5 secunde, urmata de un expir de 5 secunde.
De asemenea poate controla ceea ce vede, aude, simte sau pipaie si chiar e de folos sa se concentreze asupra tuturor acestor simturi pentru a-si muta atentia de la simptomele atat de deranjante ale atacului de panica.
Daca esti la primul atac de panica, probabil nu vei stii cum sa reactionezi pe moment; nu stii ce ti se intampla si ai nevoie sa mergi la un medic cu care sa discuti ceea ce s-a intamplat.
Daca ai mai avut astfel de manifestari si un medic ti-a pus diagnosticul de atac de panica, stii deja ca acest episod va trece, ca nu exista riscul sa innebunesti sau sa mori, chiar daca aceasta e senzatia de moment. Si atunci trebuie sa accepti ca ai un nou atac de panica, sa nu incerci sa te lupti cu simptomele, ci sa rationezi pe cat posibil ceea ce ti se intampla. Repeta-ti ca stii cu ce te confrunti, ca nu este ceva nou, ca va trece in putine minute. Incepe sa iti reglezi ritmul respiratiei care trebuie sa fie ampla, adanca, controlata, asa cum am spus si in emisiunea precedenta, alocand cate 5 secunde pentru inspir, 5 secunde mentinem aerul in plamani si 5 secunde pentru expir. Apoi concentreaza-ti privirea asupra fiecarui obiect din jurul tau, fii atent la ceea ce auzi si la ceea ce simti. Incearca sa te privesti din exterior, detasandu-te de ceea ce ti se intampla si sa observi ceea ce simti ca si cum ai fi un simplu spectator. Intre timp vei constata ca simptomele se diminueaza incetul cu incetul. Probabil vei ramane cu o senzatie de oboseala sau epuizare, caci corpul consuma multa energie in timpul unui atac de panica.
Sunt si lucruri care nu ajuta sau, din contra, pot intensifica simptomele atacului de panica:
-nu lasa frica si gandurile catastrofale, distorsionate, sa escaladeze, vor fi mult mai greu de oprit
-nu te mai concentra pe simptomele tale, ci detaseaza-te de ele, priveste mai degraba la ceea ce se intampla in exteriorul tau.
E important sa intelegi ce ti s-a intamplat si pentru aceasta trebuie sa consulti un medic- initial te vei adresa medicului de familie. Acesta iti va face investigatii care sa excluda o patologie organica- o boala respiratorie, cardio-vasculara, endocrinologica-hipertiroidia, un episod de hipoglicemie, sevrajul la anumite substante sau medicamente, tulburari care ar putea avea simptome asemanatoare atacului de panica sau care pot coexista cu acesta. Apoi te va directiona catre un medic psihiatru sau un psiholog in functie de frecventa si intensitatea acuzelor tale, afectarea functionalitatii zilnice, asocierea sau nu cu alte patologii.
Psihologul te va ajuta sa iti constientizezi conflictele interioare care au putut contribui la aparitia atacurilor de panica, sa iti confrunti temerile, sa inlocuiesti gandurile distorsionate cu unele mai realiste, sa practici diferite tehnici de relaxare.
Medicul psihiatru iti va da tratament pe care sa il iei la nevoie, in momentul unui atac de panica sau zilnic daca suferi si de alte forme de anxietate sau alte afectiuni psihice. Vei primi recomandari legate de stilul de viata si va interveni terapeutic acolo unde este necesar: in privinta somnului, a dispozitiei, a abuzului de cafea, energizante, alcool.
Daca te afli langa o persoana care stii ca face atacuri de panica si care a fost diagnosticata in acest sens, in primul rand trebuie sa iti pastrezi calmul. Incearca sa linistesti persoana care este cu siguranta foarte speriata, vorbeste calm, asigura ca atacul de panica va trece, ca nu se afla in pericol, ca vei sta langa ea pana cand se va simti in siguranta. Incurajeaz-o sa respire lent si amplu, daca este necesar practicati impreuna exercitii de respiratie, deschide geamul, ofera-i un pahar cu apa. Fii prezent, calm si suportiv.