Organismul nostru are nevoie zilnic de alimente, acestea fiind combustibilul esential, fara de care viata nu ar fi posibila. Creierul necesita o doza echilibrata de energie si substante nutritive, modificari in ingestia acestora putand determina alterari atat in compozitia chimica a creierului, cat si in functionarea sistemului nervos. Astfel, o persoana care a servit o masa echilibrata cantitativ si calitativ, se poate simti linistita si satisfacuta; o persoana infometata este irascibila, apatica, indispusa, iar o persoana care tocmai a trecut printr-un exces alimentar, are o senzatie de disconfort psihic, de plenitudine si somnolenta. Privarea de substante nutritive duce la incetinirea functiilor organismului, afecteaza transportul oxigenului si nutrientilor, nivelurile hormonale si capacitatea organismului de a lupta cu infectiile.
Tulburarile de alimentatie sunt frecvent legate de suferinte psihice, in special de anxietate si depresii. Iata o clasificare sumara a acestor tulburari:
Scaderea apetitului legata de stres: ritmul accelerat de viata, oboseala excesiva, ingrijorarile, emotiile negative pot determina la unele persoane scaderea pana la disparitia poftei de mancare; depresia majora asociaza frecvent scaderea apetitului cu scadere in greutate; administrarea de multivitamine poate sa nu fie eficienta in aceste situatii, daca nu se insoteste de odihna, relaxare psihica si in unele cazuri tratament antidepresiv sau anxiolitic
Supraalimentarea legata de stres: persoanele afectate consuma alimente in exces, chiar si atunci cand nu le este foame, in special in perioadele stresante, conflictuale, cand au o stare de tristete sau neliniste, ori cand se simt singure; cu timpul acestea capata reflexul de a se duce la frigider ori de cate ori se confrunta cu situatii generatoare de disconfort psihic; atunci cand alimentarea se manifesta in mod compulsiv, este necesara psihoterapia comportamentala
Anorexia nervoasa: este o tulburare severa ce apare la persoanele care au o ingrijorare obsesiva privind forma corpului si greutatea; aceste persoane, desi sunt subponderale, au o teama permanenta de ingrasare si de aceea se infometeaza in mod voluntar; substratul psihologic e reprezentat de o stima de sine scazuta, anxietate determinata de relatii conflictuale cu familia sau cu cei din jur, teama de a se maturiza (la adolescente). Tratamentul acestei boli necesita pe langa implicarea nutritionistului si colaborare cu psihologul si psihiatrul. Medicul psihiatru va prescrie un tratament antidepresiv si anxiolitic (exista tratamente ce dau rezultate foarte bune ameliorand starea psihica a pacientilor si eliminand teama obsesiva a acestora). Psihologul va lucra cu pacienta pentru modificarea atitudinii fata de obiceiurile alimentare, imbunatatirea imaginii corporale, armonizarea relatiilor din interiorul familiei
Anorexia atletica: se refera la obsesia pentru exercitii fizice; persoana afectata se poate antrena excesiv, compulsiv, pana la epuizare, avand dorinta permanenta de a slabi si de asemenea obsesia privind consumul de calorii; si in aceasta situatie este necesar ajutor de specialitate psihologic si psihiatric
Bulimia: este o tulburare care se manifesta prin perioade de ingestie alimentara excesiva intr-un timp scurt si pe ascuns, urmate de un sentiment puternic de vinovatie, depresie sau dezgust fata de sine si diverse strategii menite sa evite cresterea in greutate: provocarea varsaturilor, administrarea de laxative sau diuretice, restrictii alimentare severe sau exercitii fizice epuizante. Persoanele afectate au intotdeauna si probleme psihologice asociate legate de respectul de sine, dorinta de a obtine aprecierea celor din jur, conflicte familiale si de natura personala. Ca si in cazul anorexiei, tratamentul necesita colaborarea intre nutritionist, psiholog (este necesara psihoterapie de lunga durata) si psihiatru (care va administra un tratament medicamentos pentru simtomele depresive, anxioase si ideatia obsesiva).
Ortorexia nervoasa: se refera la obsesia pentru alimentele considerate sanatoase si respingerea oricarui aliment care nu se incadreaza in anumite standarde; persoana afectata petrece o cantitate excesiva de timp pentru procurarea si prepararea meselor sanatoase, isi face rezerve de alimente pe care le ia cu sine oriunde merge, se izoleaza de cei din jur, in special daca nu le impartasesc convingerile. Frecvent se asociaza si tulburari depresive sau alte obsesii.
De multe ori tulburarile de comportament alimentar se asociaza cu tulburari de natura psihica: depresie, anxietate sociala sau de alt tip, tulburare obsesiv-compulsiva, tulburare de stres post-traumatic. Rolul psihologului si al psihiatrului poate deveni in aceste situatii la fel de important ca si al nutritionistului, colaborarea acestora fiind esentiala pentru vindecarea pacientilor si prevenirea recaderilor.
