Psih. Monica Sandu
Accidentul vascular cerebral (AVC) este a doua cauza de deces la nivel modial si principala cauza de dizabilitate pe termen lung. 40% din supravietuitorii unui AVC prezinta diferite grade de afazie (dificultati de intelegere a informatiilor / exprimare) si peste 30% mentin deficite grave. Tulburarile psihice sunt frecvente dupa un AVC si necesita o atentie speciala deoarece se asociaza cu un prognostic negativ privind evolutia si recuperarea pacientului.
Este o complicatie psihiatrica frecventa, dar adesea subdiagnosticata, fiind prezenta la 30-40% din supravietuitori. Episodul depresiv are o intensitate semnificativa timp de 3-6 luni dupa AVC, ceea ce se explica si prin reacţia emotionala a pacienţilor faţă de consecintele accidentului vascular (deficite de miscare si sensibilitate, dificultati de intelegere a informatiilor, etc). Este foarte important de recunoscut si tratat deoarece depresia dupa AVC se asociaza frecvent si cu tulburari cognitive, dar si cu rezultate slabe ale recuperarii si in final cu o evolutie nefavorabila. In plus, depresia poate fi manifestarea cea mai precoce a unei demente, asa-numita “poarta de intrare in dementa”
Simptome:
-incontinenta emotionala (episoade bruste de plans)
-scaderea interesului pentru activitatile sociale
-aplatizare afectiva
-saracirea vorbirii, lentoare in mers
– anxietate, agitatie
-suspiciozitate
-tulburari de somn
Tratament: se recomanda asocierea tratamentului medicamentos cu psihoterapia cognitiv-comportamentala. Se administreaza antidepresive din clasa inhibitorilor recaptarii serotoninei datorita efectelor secundare reduse şi al unui grad ridicat de siguranţă şi tolerabilitate. Ameliorarea simptomelor depresive sub tratament este urmata de cele mai multe ori si de ameliorarea afectarii cognitive.
A fost raportată la circa 30% din pacienţii cu accident vascular, fiind mai frecventa la persoanele cu o personalitate vulnerabila, predispusa la reactii anxioase.
Tratament: antidepresive din clasa inhibitorilor recaptarii serotoninei, anxiolitice din clasa benzodiazepine, psihoterapie.
este un simptom intalnit la 70% din pacienti dupa AVC, mai frecvent la femei, la persoanele cu depresie sau anxietate, la cele institutionalizate sau singure. Managementul asteniei se bazeaza pe exercitii fizice, igiena somnului, climat socio-familial protectiv, terapie cognitiv-comportamentala.
Pot aparea simptome delirant-halucinatorii izolate, episodice, tranzitorii, uneori asociate starilor confuzionale; ele se corelează in general cu gradul de deteriorare al sistemului vascular si cu atrofia subcorticala. Frecvent, tulburările psihotice apar nocturn şi sunt insotite de agitaţie psihomotorie şi agresivitate verbală. Persistenta acestora este un factor important de risc pentru apariţia demenţei vasculare.
Tratament: antipsihotice in doze mici si pe perioade scurte de timp
Se refera la izbucniri anxioase disproportionate la contrarieri minore, care se exteriorizeaza prin crize de plans, proteste, refuzul de a mai coopera, uneori si agresivitate. Ele apar pe fondul unei labilitati emotionale crescute si a unei stari de depresie, precum si in momentele in care pacientul se confrunta cu sarcini pe care nu le poate executa. Persoana isi percepe in mod dramatic dizabilitatile motorii si cognitive, se simte neputincios, ceea ce ii determina o labilitate emotionala extrema.
Sunt complicaţii comune dupa un AVC, având o prevalenţă cuprinsă între 15-35%. Ele pot evolua de la tulburări tranzitorii de orientare spaţială la deficit minor de memorie si până la demenţă. Accidentul vascular cerebral este a doua cauza incriminata in aparitia dementelor, aproximativ 25% din pacientii in varsta dezvoltand simptome de dementa in urmatoarele 3 luni dupa AVC.
Tratament: medicamente neurotrope, urmarirea evolutiei tulburarilor de memorie pentru depistarea si tratarea din timp a unei demente.
Toate aceste tulburari psihiatrice, netratate, reprezinta un factor de predicţie negativă privind evoluţia clinica a pacientilor postAVC si răspunsul terapeutic al acestora. Consecinţa este o recuperare dificilă atât pe termen scurt cât şi pe termen lung, creşterea gradului de dependenţă al pacienţilor, modificarea activităţilor zilnice, scaderea calităţii vieţii. De aceea e important ca prezentarea la psihiatru sa se faca la primele manifestari clinice pentru a primi un tratament eficient.
