Psihoze (IV) – Tulburarea deliranta

Se mai numeste si paranoia sau psihoza paranoida.

Este o afectiune caracterizata prin idei delirante persistente, in ciuda oricaror evidente, fara halucinatii si deteriorare cognitiva  sau profesionala.

 

Clinica :

-ideaţie delirantă persistentă (minim o luna), cu idei aparent plauzibile, dar neverosimile: idei de urmarire, persecutie, litigiu, otravire, infectare, gelozie, erotomanie, idei hipocondriace
-uneori apar anumite manifestări halucinatorii olfactivo-gustative care sustin delirul
-in afara de impactul delirului, functionarea nu este afectata, astfel incat individul pare normal
-pacientii sunt suspiciosi, ostili; dispozitia lor este concordanta cu delirul (in delirul de grandoare pacientul e euforic, in cel de persecutie e deprimat, suspicios)
– NU au constiinta bolii;

 

Tipuri de delir :

• Tipul erotoman

-pacientul are convingerea deliranta ca este iubit de o persoana publica, celebra; face eforturi de a contacta persoana respectiva (telefon, scrisori, daruri, vizite, supraveghere, urmarire) si interpreteaza orice gest ca pe o dovada de iubire
-trece prin mai multe faze: speranta, deceptie, ranchiuna
-are un risc important de acte heteroagresive !!!

 

• Delirul de grandoare (megalomania)

-exemple: are un talent deosebit, dar nerecunoscut, o inventie pe care incearca sa o popularizeze, o relatie cu o persoana importanta

 

• Delirul de gelozie

-e mai frecvent la barbati
-debutul poate fi brusc, uneori asociat cu alcoolismul; pacientii aduna “dovezi” pt sustinerea delirului: fac investigatii, urmaresc
-are un risc crescut de heteroagresivitate, abuzuri, limitarea autonomiei
-tulburarea se poate remite daca cei doi parteneri se despart

 

• Delirul de persecutie

-pacientul construieste prin interpretari eronate un scenariu delirant cu tematica persecutorie; dupa o faza de elaborare (luni, ani) in care acumuleaza material pentru interpretari viitoare are o “revelatie”, care devine certitudine absoluta;
-exista una sau mai multe teme inrudite: conspiratie, inselaciune, urmarire, spionaj, otravire, hartuire
-risc de agresivitate verbala sau fizica

 

• Delirul de tip somatic

-exemple: infectie, infestarea cu insecte in piele, mirosuri emanate de corp, convingerea ca anumite parti ale corpului nu mai functioneaza
-exista un risc de suicid

 

Diagnostic diferential

Tulburarea deliranta se deosebeste de schizofrenie prin urmatoarele aspecte:
-in schizofrenie delirul este de obicei bizar, in timp ce in tulburarea deliranta delirul poate fi plauzibil;
-criteriile de diagnostic pentru schizofrenie (halucinatii, delir, dezorganizarea gandirii si a activitatii, simptome negative) nu sunt indeplinite in delir; pot aparea uneori halucinatii tactile, olfactive tranzitorii legate de tema deliranta;
– in tulburarea deliranta functionarea este relativ buna cu exceptia ariei delirului, in timp ce in schizofrenie este sever afectata pe mai multe planuri (cognitiv, social, profesional).

 

Evolutie

Boala poate aparea la orice varsta (18-90 de ani), fiind mai frecventa insa dupa 40 de ani. Evoluţia poate fi continuă, intermitentă sau episodică. Simptomatologia se estompeaza in timp, dar se poate declansa din nou, eventual datorita unui factor precipitant. Cu varsta poate aparea o resemnare – “paranoicul nu se vindeca, el dezarmeaza”.

 

Tratament

Pacientii nu au constiinta bolii, prin urmare nu cauta ajutor medical. De obicei sunt adusi la psihiatru de familie, colegi, politie. Ei nu inteleg necesitatea tratamentului, frecvent il refuza, ceea ce face interventia terapeutica foarte dificila. Clinicianul trebuie sa evalueze riscul de agresivitate, suicid, homicid si in functie de acestea decide internarea sau tratamentul in ambulator.
Este esentiala stabilirea unei relatii terapeutice de incredere cu pacientul; atitudinea initiala a medicului este de a nu se implica in delirul pacientului, astfel incat nici nu il va contrazice, nici nu-l va accepta.
Tratamentul consta in administrarea de antipsihotice si psihoterapie.

 

TULBURAREA DELIRANTA INDUSA (folie a deux)

Este o tulburare deliranta rara, impartasita de doua persoane cu legaturi emotionale stranse, de obicei membrii ai unei familii (surori, sot/sotie, mama/copil). Aceste persoane au o relatie foarte apropiata, aceleasi nevoi, aceleasi experiente de viata.
Unul este persoana dominanta si are o tulburare psihotica si o personalitate puternica. Celalalt este persoana indusa si are o personalitate mai slaba, dependenta, inclinata spre sugestibilitate, frecvent izolata social.
Delirul este in limite posibile (non-bizar), poate fi de persecutie, hipocondriac, etc. si este acceptat neconditionat de persoana indusa. Cei doi au risc pentru dezvoltarea de ideatie suicidara, pacturi homicidare.

 

Tratament

Tratamentul se face in spital, fiind necesara separarea persoanei induse de cea dominanta. Persoana dominanta este tratata cu antipsihotice, in timp ce persoana indusa primeste initial terapie de sustinere si e tinuta sub observatie. Uneori separarea de inductor  si psihoterapia sunt suficiente pentru ca persoana indusa sa inteleaga aspectul patologic al delirului si sa renunte la a-l accepta ca fiind real. Alteori si aceasta necesita tratament antipsihotic. Dificultatea consta in faptul ca cele doua persoanea afectate, fiind de obicei din aceeasi familie se vor reuni la iesirea din spital si pot relua tema deliranta.

Drepturi de autor © 2021 Psihiatrie si Psihologie Bucuresti