Suicidul

S-a constatat ca peste 90% din cazurile de suicid sunt asociate cu tulburarile mintale. 80% din indivizii care au o tentativa de suicid iau legatura cu medicul de familie, psihiatrul sau psihologul in luna dinaintea suicidului. Este important sa se cunoasca factorii de risc si semnele prevestitoare, pentru a se putea interveni in timp util si a se evita o tragedie.

Persoane care au o vulnerabilitate crescuta:

-cei care au o afectiune psihica

-persoanele ale caror resurse adaptatative sunt insuficiente in relatie cu stresul

-evenimente negative de viata pe fondul unui suport social perceput ca fiind slab si al lipsei de speranta

-multiple evenimente negative de viata

Afectiuni asociate cu risc crescut de suicid:

-tulburarea depresiva majora

-tulburarea afectiva bipolara

-psihoze si schizofrenie

-tulburari de personalitate (in special borderline)

-dependenta de alcool sau substante (droguri)

– boli cronice dureroase, debilitante

– boli somatice severe sau incurabile

Riscul creste suplimentar cu fiecare dintre urmatorii factori:

-istoric de internari psihiatrice (in special nevoluntare) in antecedente

-dependenta de alcool, droguri

-tentative anterioare de suicid

-insomnii cronice severe

-anumite trasaturi de personalitate (impulsivitate, imaturitate, agresivitate)

-lipsa ocupatiei/somaj

-situatii intolerabile de viata

-sentimente de disperare si lipsa de speranta

-deteriorari recente intr-o relatie interpersonala semnificativa(despartire, divort)

Semne de avertizare a riscului de suicid:

– disperarea, abandonul- persoana nu doreste sa mai faca eforturi de rezolvare a problemelor, nu mai vede solutii posibile

-stima de sine scazuta, devalorizare, convingerea ca lucrurile ar merge mai bine daca ar disparea

-sentimente excesive de culpabilitate

-preocupari legate de moarte

-amenintari legate de un posibil suicid, scrisori de adio

-planuri concrete (isi rezolva problemele financiare, isi face testament, intra in posesia unei arme)

-dispozitie recent schimbata- iritabilitate necaracteristica persistenta, tristete intensa, anxietate, agitatie, furie; individ indecis, dubitativ

Cum se poate preveni suicidul:

S-a constatat ca 60-80% din persoanele care s-au sinucis au comunicat din timp intentia lor, intr-o forma sau alta. E important ca orice amenintare cu suicidul sa fie luata in serios si sa se solicite ajutor de specialitate (e preferabil sa se greseasca prin exces de grija decat prin lipsa). La persoanele vulnerabile cunoasterea perioadelor cu risc crescut este utila pentru asigurarea unui sistem de suport adecvat (familie, persoane ce au o relatie semnificativa cu subiectul, terapeut). Este important ca acestia sa fie buni ascultatori, sa isi ia timp sa auda nelinistile subiectului, temerile lui, sa ii permita sa isi exteriorizeze nemultumirile, frustrarile, sentimentele negative. Atitudinea trebuie sa fie de intelegere, de acceptare, fara a judeca/critica, de orientare spre solutii.

Consilierea psihologica/psihoterapia poate preveni intrarea intr-o perioada de criza sau poate ajuta la rezolvarea acesteia.

Psihiatrul se va ocupa de diagnosticarea si tratamentul medicamentos al afectiunilor psihice care se pot manifesta prin comportament suicidar. In anumite situatii se impune internarea psihiatrica (chiar si nevoluntara) pentru a impiedica pacientul sa isi faca rau lui insusi.