Sindromul picioarelor nelinistite este o afectiune a sistemului nervos caracterizata prin nevoia irezistibila de a misca picioarele in perioadele de inactivitate (seara) si care dispare tipic dimineata (de obicei dupa ora 5 a.m.). Ea se asociaza frecvent si cu tulburarea de miscare periodica a picioarelor in somn. Consecintele pe termen lung sunt insomnia si oboseala cronica.
Pacientii care sufera de aceasta afectiune neurologica se prezinta de obicei la psihiatru pentru senzatia de agitatie in picioare seara la culcare, insomnii, treziri nocturne frecvente, oboseala dimineata si pe timpul zilei, tulburari de atentie si concentrare, cefalee, tulburari anxios-depresive.
-primara (cauze necunoscute, posibil transmitere familiala la o parte din pacienti)
–de tip secundar (cauze posibile: deficit de fier, magneziu sau acid folic, neuropatia periferica, amiloidoza, diabet zaharat, boala Lyme, poliartrita reumatoida, sindromul Sjögren, insuficienta renala cronica, boala Parkinson, hipotiroidia, afectiuni pulmonare cronice, alcoolismul cronic, sarcina, anumite medicamente: neuroleptice, antidepresive triciclice, inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei, estrogeni, alcoolul, cafeina )
8 – 10 % din populatia generala sufera de aceasta afectiune, ea fiind mai frecventa dupa varsta de 50 de ani, dar este posibil sa apara la orice alta varsta. Se pare ca in etiologia acestei afectiuni este implicat atat un factor genetic, cat si anomalii ale echilibrului dopaminei la nivel cortical si subcortical si ale homeostaziei fierului.
Se stabileste in principal pe baza anamnezei si examenului clinic, avand ca elemente:
-nevoia irezistibila de a misca picioarele asociata cu parestezii (amorteli, furnicaturi, senzatii de arsura)
-neliniste motorie (pacientul bate din picior, freaca picioarele unul de altul etc.)
-aparitia simptomelor in perioadele de inactivitate (seara) si ameliorarea lor la reluarea activitatii (dupa ora 5 a.m.)
Inainte de inceperea tratamentului, se vor evalua pacientii pentru identificarea posibilelor cauze (deficit de fier, etc) si tratarea acestora.
1. Masuri non-farmacologice:
-igiena somnului
-dieta (evitarea cafeinei, alcoolului)
-renuntarea la fumat
-exercitii fizice
-evitarea anumitor medicamente (inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei, antagonistii dopaminergici, difenhidramina)
-fizioterapie (baile calde sau reci, masaj, hidromasaj, electrostimulare etc.)
2. Medicamentos:
Pacientii care se prezinta la psihiatru pentru insomnii si oboseala cronica datorate acestui sindrom pot primi o benzodiazepina (clonazepamul si alprazolamul s-au dovedit a avea rezultate bune) care poate fi asociata si cu un anticonvulsivant (studiile au aratat eficienta gabapentinului in doze de 800-1800 mg/zi si a pregabalinului).
Neurologii administreaza frecvent agenti dopaminergici, considerati prima linie de tratament in aceasta afectiune (pramipexol, ropinirol, bromocriptina sau combinatia levodopa/carbidopa).
Studiile au raportat si eficienta derivatelor opioide (codeina), existand insa riscul instalarii dependentei.