Psih. Monica Sandu
Pierderea unei persoane dragi este o experienta prin care trec aproape toti oamenii. Multi depasesc aceasta incercare prin propriile eforturi, in timp ce altii au nevoie de ajutor.
In primele momente ale pierderii (zile-saptamani) persoana este socata, perplexa, poate sa planga, sa fie agitata, deconectata de orice alta emotie sau refuza sa creada in disparitia persoanei dragi. Treptat intelege ca trebuie sa se confrunte cu realitatea si apar sentimentele specifice pierderii: tristetea, neajutorarea, izolarea care pot dura saptamani sau luni, in functie de resursele de adaptare ale fiecaruia. Se pot asocia sentimente de frustrare, furie legata de circumstantele decesului sau de soarta celui care a murit. Procesul de revenire are loc atunci cand persoana accepta ceea ce s-a intamplat si incepe sa se adapteze la contextul nou creat.
-sa accepte realitatea pierderii (e mult mai usor de acceptat la nivel intelectual decat emotional)
-sa faca fata sentimentelor asociate cu pierderea: durerea, anxietatea, vinovatia, furia, etc.
-sa gaseasca solutii de a umple rolurile pe care le avea persoana decedata in viata sa, sa isi redefineasca propria identitate dupa pierdere
-sa gaseasca motivatia si mijloacele de a-si continua existenta mai departe
-tristete, plans, neajutorare, retragere sociala, insingurare, dor intens si recurent fata de ce s-a pierdut, evitarea discutiilor despre deces
-tulburari de somn, vise cu persoana decedata, senzatia prezentei persoanei disparute, oboseala, lipsa de energie
-tulburari de apetit, vinovatie si autoreprosuri, furie, lentoare in activitate
-tulburari de atentie si concentrare, confuzie si perplexitate
-anxietate, senzatie de gol in stomac, tensiune in piept, nod in gat, lipsa de aer, intoleranta la zgomot, fenomene disociative
-vizitarea locurilor si obiectelor care ii amintesc de persoana disparuta, pastrarea cu sfintenie a lucrurilor ce i-au apartinut
Doliul nu are niste stadii bine stabilite, ci e un proces cu suisuri si coborasuri, fiecare persoana reactionand in felul sau. Cu cat trece timpul trairea pierderii devine mai putin intensa, dar exista si cazuri cand pusee de traire a doliului pot sa mai apara si dupa ani de zile.
Felul cum traiesc si exprima oamenii doliul este influentat de multi factori:
-natura relatiei si a atasamentului cu persoana disparuta;
-intelesul pe care subiectul il confera mortii, construit pe baza interpretarilor si credintelor despre moarte, a traditiilor spirituale/religioase
-modul, circumstantele si locul in care persoana a decedat; decesul neasteptat, cel violent sau din accidente este mai terifiant decat cel dupa o suferinta cronica, cu deznodamant asteptat (supravietuitorul isi imagineaza suferinta, durerea si sentimentele celui care a murit);
-felul in care persoana a experimentat alte episode de doliu din viata sa, numarul situatiilor similare prin care a trecut
-varsta si sexul: femeile sunt mai vulnerabile in fata pierderii, batranii de asemenea- caci le evoca un deznodamant la care se asteapta si ei;
-trasaturile de personalitate ale persoanei, nivelul de control si reglare emotionala
Doliul este un eveniment profund traumatic, iar individul care il experimenteaza este intr-o situatie vulnerabila in care riscul de a se transforma in patologie este foarte mare. Doliul complicat apare la 10-15% din toate reactiile la doliu.
Simptome:
-ganduri ruminative legate de persoana disparuta, dor intens, retragere sociala excesiva
-dificultatea de a accepta ca persoana a murit si uneori cautarea acesteia
-pierderea scopurilor in viata, cu sentimente de inutilitate si absenta planurilor de viitor
-absenta raspunsurilor emotionale sau traire subiectiva de detasare, incetosare a mintii
-sentimente intense de insingurare
-sentimentul ca viata este goala si lipsita de sens
-sentimentul ca o parte din sine a murit
Putem considera doliul ca fiind complicat daca intensitatea simptomele mentionate mai sus au o intensitate crescuta si durata de cel putin 6 luni si daca determina o afectare importanta a functionarii sociale, ocupationale sau a altor arii de functionare a individului.
Factori de risc:
-anumite trasaturi de personalitate: dependenta, teama de abandon
-lipsa unui suport social adecvat
-pierderi multiple in antecedente, confruntarea cu multiple evenimente de viata negative, coexistenta de factori psihostresanti
-conditie de sanatate precara;
-antecedente de depresie si anxietate.
Persoanele cu doliu complicat au riscul de a dezvolta diferite afectiuni psiho-somatice (tulburari cardio-vasculare, hipertensiune arteriala, colon iritabil, etc) pot prezenta o scadere a imunitatii, risc de neoplazii, dar si tulburari psihiatrice: tulburari de somn, abuz de substante, tulburari depresive si anxioase, risc de suicid.
Indicii ale doliului complicat:
-persoana nu poate vorbi despre deces fara sa simta o durere sufleteasca extrema
-evenimente minore declanseaza reactii intense de durere sufleteasca
-in discursul persoanei apar frecvent temele pierderii
-persoana este incapabila sa indeparteze lucruri ce au apartinut persoanei decedate
-persoana apare cronic depresiva, manifesta permanent sentimente de vinovatie si stima de sine scazuta , are impulsuri auto-destructive
-anxietate recurenta legata de boli si moarte.
Principala caracteristica a doliului intarziat este absenta disconfortului separarii de persoana disparuta imediat dupa deces: absenta gandurilor ruminative, a dorului intens si a cautarii acesteia, absenta retragerii sociale, etc. Expresia emotionala este redusa in intensitate, persoana traieste doliul doar la nivel intelectual, respectiv intelege pierderea, afirma durerea, dar nu o exprima emotional. La un moment dat, mai devreme sau mai tarziu, vor aparea inevitabil si trairi emotionale intense, dor de persoana disparuta, simptome de depresie, insomnie, cu alte cuvinte trairea doliului.
Individul care traieste doliul isi da seama ca trece printr-o criza existentiala si totusi solicita rareori ajutor specializat din proprie initiativa. De cele mai multe ori familia sau prietenii sunt alarmati cand apar dificultati de functionare, stari patologice ori incapacitatea de adaptare la pierdere.
Ce putem face in aceasta situatie:
-fiecare individ traieste doliul in modul sau particular; nu exista un model standard despre cum trebuie exprimat doliul, deci apropiatii nu trebuie sa ii impuna felul in care considera ei ca trebuie sa reactioneze
-primul lucru concret pe care poate sa-l faca cel afectat este sa se intoarca spre familie si prieteni si sa vorbeasca despre framantarile lui, sa nu traiasca singur doliul.
-a-i fi alaturi este cel mai eficient ajutor pe care poate sa-l primeasca cineva aflat in aceasta situatie: persoana afectata are nevoie de un prieten, nu de un expert; are nevoie sa impartaseasca cu cineva ceea ce simte si nu sa ii se dea sfaturi despre ce ar trebui sa simta
-are nevoie sa fie validat, sa i se spuna ca durerea sa este normala, umana, acceptabila, de inteles
-trebuie sa fie ascultat empatic, suportiv, cu rabdare, fara a fi intrerupt sau contrazis in legatura cu ceea ce simte
-ne putem exprima compasiunea prin prezenta fizica si emotionala, atat in tacerile cat si in confesiunile sale
-atunci cand banuim ca ceea ce simte individul a depasit granitele normalitatii, este bine sa ii propunem si sa il si insotim la nevoie la un specialist (psihiatru, psiholog)
O persoana depaseste pierderea odata cu trecerea timpului si cu suportul celor din jur, accepta pierderea si dobandeste un nou inteles asupra identitatii sale si a vietii.
-nu lupta cu durerea si celelalte sentimente pe care le ai, da-ti voie sa simti fara a incerca sa iti impui ce este acceptabil sa simti sau in cat timp trebuie sa iti treaca
-nu te grabi cu tine, da-ti rabdare, indiferent de asteptarile pe care le ai in general de la tine
-nu te compara cu altii; nimeni nu poate sa-ti spuna ce sa simti si cand sa te opresti;
-da-ti voie sa iti exprimi sentimentele: daca vrei sa plangi, fa-o! acestea sunt modalitati ale recuperarii din doliu;
-nu-ti spune cum ar trebuie sa te simti si nu lasa pe altii sa-ti spuna cum ar trebui sa o faci;
-cauta ajutor in afara, vorbeste despre pierderea ta, despre trairile tale, nu gandi ca protejezi familia ta daca nu vorbesti despre ea
-incearca sa mentii o viata normala
-nu fa schimbari majore (alta locuinta, alt job, relatii noi) in primul an de doliu; incearca sa-ti pastrezi radacinile acolo unde le ai, pentru a avea un sentiment de securitate
-ai grija de tine, alimenteaza-te corect, incearca sa te odihnesti si sa dormi cat mai bine, fa exercitii fizice; acestea iti vor reduce tensiunea;
-evita sa consumi alcool sau droguri;
-da-ti mici pauze din doliu, incearca sa te relaxezi, sa faci lucruri care iti faceau placere alta data, sa mergi la teatru sau la cinema, sa citesti o carte, sa asculti muzica, sa iesi in oras cu un prieten
-cat poti de des, fa ceva creativ, picteaza, planteaza flori sau copaci, scrie in jurnalul tau
-implica-te in cauze si activitati comunitare care ii pot ajuta pe altii
-un specialist poate ajuta individul sa se reinsereze in viata obisnuita, cu tot ce presupune ea: munca, familie, odihna, recreere
-il poate ajuta sa inteleaga ca sentimentele si gandurile legate de doliu sunt un mod de a tine persoana pierduta aproape, ca nu e necesar sa lupte cu aceste sentimente
-il poate ajuta sa traseze o linie despartitoare intre trairea doliului si functionarea zilnica
-ii poate reda increderea ca are capacitatea si puterea sa inceapa sa traiasca din nou si ca acest fapt nu inseamna ca intoarce spatele persoanei pierdute sau ca o uita
-il poate ajuta sa inceapa sa se adapteze la rolul si contextul nou creat, sa preia responsabilitatile care ii revin, sa ia decizii, sa-si reia obligatiile sociale si profesionale asumate anterior;
-sa discute despre situatiile care ar putea declansa reactii emotionale acute de doliu si sa invete cum sa le faca fata (ex participarea la comemorari, aniversari, intalniri care resusciteaza amintirea persoanei pierdute)
– sa identifice si sa accepte schimbarile care se petrec cu el insusi, sa incerce sa isi restructureze gandurile legate de pierdere, sa le dea un inteles
-medicul psihiatru poate sa ii acorde tratament medicamentos atunci cand situatia o impune (insomnii, anxietate, depresie, etc)