Psih. Monica Sandu
In vederea planificarii unei sarcini:
E necesara programarea unei consultatii pentru discutarea oportunitatii unui sarcini in contextul patologiei psihiatrice respective, reevaluarea necesitatii tratamentului si la nevoie reajustarea acestuia, limitarea asocierii de psihotrope, utilizarea dozelor minime eficiente.
In cursul sarcinii:
-daca pacienta avea un tratament psihotrop anterior, acesta nu se va opri brusc
-se va reevalua necesitatea tratamentului
-daca tratamentul este justificat va fi continuat utilizand dozele minime eficiente; daca pe parcursul sarcinii eficacitatea tratamentului scade, dozele vor fi crescute
-se vor limita asocierile de psihotrope
-antipsihoticele cele mai bine cunoscute in sarcina sunt urmatoarele: aripiprazol, olanzapina, quetiapina, risperidona.
In sarcina: categorie de risc C (unele studii la animale au pus in evidenta reactii adverse; nu exista studii controlate la om); daca e necesar tratamentul in timpul sarcinii, acesta va fi administrat in dozele minim eficiente luând în considerare o posibilă scădere a concentrațiilor plasmatice din cauza sarcinii
-aripiprazolul si metabolitul sau dihidroaripiprazol traverseza placenta; concentratiile plasmatice la nou-nascut reprezinta intre 50-70% din concentratiile materne
-daca mentinerea tratamentului este necesara pana la nastere, echipa din maternitate va fi informata de riscul posibil de sedare si/sau efecte adverse extrapiramidale tranzitorii la nou-nascut; posibilitatea de aparitie a acestora trebuie pusa in balanta cu riscul decompensarii prin scaderea sau oprirea tratamentului mamei
In alaptare: copilul primeste intre 1-8% din doza materna in mg/kgc;
-timpul de injumatatire al aripiprazolului este lung, cuprins intre 75-146 de ore, iar al metabolitului sau dihidroaripiprazol este de 94 de ore, ceea ce creste riscul de acumulare la copiii alaptati; este preferabil a se evita aripiprazolul pe timpul alaptarii
-copiii ale caror mame decid sa alapteze in cursul tratamentului vor fi monitorizati pentru posibilele reactii adverse
In sarcina: categorie de risc C (unele studii la animale au pus in evidenta reactii adverse; nu exista studii controlate la om);
-datele preliminare nu au inregistrat consecinte negative la copiii expusi la olanzapina in utero; daca e necesar tratamentul in timpul sarcinii se prefera olanzapina fata de anticonvulsivante;
-pe parcursul sarcinii se va controla cu atentie cresterea in greutate si glicemia mamei-daca mentinerea tratamentului este necesara pana la nastere, echipa din maternitate va fi informata de riscul posibil de sedare si/sau efecte adverse extrapiramidale la nou-nascut.
In alaptare: cantitatea de olanzapina ingerata prin lapte este foarte redusa: copilul primeste 1-2% din doza mamei in mg/kgc si frecvent concentratiile plasmatice de olanzapina sunt nedetectabile
-in principiu se recomanda fie intreruperea tratamentului, fie trecerea la alimentatia artificiala; totusi, utilizarea olanzapinei la femeile care alapteaza poate fi permisa, cu conditia ca mama sa nu primeasca alte medicamente sedative;
-copiii ale caror mame decid sa alapteze in cursul tratamentului vor fi monitorizati pentru posibilele reactii adverse
In sarcina: categorie de risc C (unele studii la animale au pus in evidenta reactii adverse; nu exista studii controlate la om)
-quetiapina traverseaza placenta, concentratiile plasmatice la fat fiind aproximativ 20% din concentratiile materne
-daca e necesar tratamentul in timpul sarcinii se prefera quetiapina fata de anticonvulsivante; ea va fi administrata in dozele minim eficiente luând în considerare o posibilă scădere a concentrațiilor plasmatice din cauza sarcinii
-daca mentinerea tratamentului este necesara pana la nastere, echipa din maternitate va fi informata de riscul posibil de sedare si/sau efecte adverse extrapiramidale la nou-nascut
In alaptare: cantitatea de quetiapina ingerata prin lapte este de 1% din doza materna in mg/kgc -in principiu se recomanda fie intreruperea tratamentului, fie trecerea la alimentatia artificiala; totusi, utilizarea quetiapinei este permisa la doza minima eficienta cu conditia ca mama sa nu mai primeasca si alte medicamente sedative, iar copiii sa fie monitorizati pentru posibile reactii adverse: sedare, agitatie, miscari anormale, etc.
In sarcina: categorie de risc C (unele studii la animale au pus in evidenta reactii adverse; nu exista studii controlate la om);
-datele preliminare nu au inregistrat consecinte negative la copiii expusi la risperidona in utero -daca e necesar tratamentul in timpul sarcinii se prefera risperidona fata de anticonvulsivante; ea va fi administrata in dozele minim eficiente luând în considerare o posibilă scădere a concentrațiilor plasmatice din cauza sarcinii-risperidona traverseaza placenta; concentratiile la nou-nascut sunt in medie jumatate din concentratiile materne; daca mentinerea tratamentului este necesara pana la nastere, echipa din maternitate va fi informata de riscul posibil de sedare tranzitorie si efecte adverse extrapiramidale la nou-nascut (hipertonie, tremor); posibilitatea de aparitie a acestora trebuie pusa in balanta cu riscul decompensarii prin scaderea sau oprirea tratamentului mamei.
In alaptare: cantitatea de risperidona ingerata prin lapte este redusa: copilul primeste pana la 5% din doza materna in mg/kgc, iar concentratiile plasmatice de risperidona la copiii alaptati au fost cel mai frecvent nedetectabile; datele au fost obtinute insa de la un numar mic de pacienti
-in principiu se recomanda fie intreruperea tratamentului, fie trecerea la alimentatia artificiala; totusi, copiii ale caror mame decid sa alapteze in cursul tratamentului vor fi monitorizati pentru posibilele reactii adverse (sedare, etc).
In sarcina: categorie de risc C (unele studii la animale au pus in evidenta reactii adverse; nu exista studii controlate la om); haloperidolul traverseaza placenta
-se prefera administrarea antipsihoticelor atipice
-la nou-nascutii din mame tratate cu haloperidol pana la nastere, pot aparea simptome tranzitorii de tip extrapiramidal, in special tremor, dar si icter, hiperreflexivitate sau hiporeflexivitate; conform Stahl (Stephen Stahl-Psihofarmacologie-Ghidul prescriptorului, 2012) au fost raportate malformatii ale membrelor;
-nu va fi prescris in primul trimestru de sarcina; se va administra numai daca alte optiuni nu sunt posibile in doze minime eficiente, limitand pe cat posibil asocierea cu alte psihotrope
In alaptare: cantitatea de haloperidol ingerata prin lapte este foarte variabila: copilul primeste intre 0.2-10% din doza materna in mg/kgc; se recomanda fie intreruperea tratamentului, fie trecerea la alimentatia artificiala
-totusi utilizarea haloperidolului este posibila daca dozele nu depasesc 10 mg/zi si nu se asociaza si cu alte medicamente sedative.
In sarcina: nu se recomanda utilizarea sa; se prefera administrarea antipsihoticelor atipice;
-au fost raportate efecte extrapiramidale, icter, hiperreflexivitate sau hiporeflexivitate;
In alaptare: o parte din medicament se secreta in laptele matern; se recomanda fie intreruperea tratamentului, fie trecerea la alimentatia artificiala.
Pe timpul sarcinii se prefera administrarea antipsihoticelor atipice in locul anticonvulsivantelor, atat in tulburarea afectiva bipolara cat si in psihoze.
In sarcina: categorie de risc C (unele studii la animale au pus in evidenta reactii adverse; nu exista studii controlate la om);
-traverseaza placenta, concentratiile mamei si ale fatului fiind echivalente
-datele privin expunerea in sarcina au evidentiat un risc mai mare de palatoschizis sau cheiloschizis corelat cu expunerea in primul trimestru;
-daca se decide intreruperea tratamentului, aceasta se va face gradat;
-totusi dintre anticonvulsivante se considera ca lamotrigina ridica cea mai putina ingrijorare pentru femeile insarcinate datorita datelor numeroase privind absenta malformatiilor si a tulburarilor de neurodezvoltare pana la 7 ani, precum si a faptului ca nu este teratogena la animale
In alaptare: cantitatea de lamotrigina ingerata prin lapte este importanta – copilul alaptat primeste tot atata lamotrigina ca si mama sa; in plus se poate acumula la nou-nascut datorita imaturitatii metabolismului hepatic, determinand somnolenta, toxicitate cutanata hepatotoxicitate (cresterea transaminazelor)
-se recomanda fie intreruperea tratamentului, fie trecerea la alimentatia artificiala;
-daca se continua medicatia pe parcursul alaptarii, nou-nascutul trebuie supravegheat in mod constant (examen clinic, dozarea plasmatica a lamotriginei daca e posibil)
-are un efect inductor enzimatic care poate face ineficienta contraceptia hormonala
In sarcina: categorie de risc D (dovezi de risc la fatul uman; beneficiul potential poate totusi justifica utilizarea medicamentului in sarcina);
-carbamazepina traverseaza placenta, concentratiile mamei si ale fatului fiind echivalente
-administrarea in cursul primului trimestru creste ricul defectelor de tub neural (spina bifida) sau al altor malformatii congenitale; riscul este in jur de 0,5% in cursul tratamentului cu carbamazepina fata de 0,05% in populatia generala si pare sa fie dependent de doza
-la copiii ale caror mame au primit tratament cu carbamazepina pe timpul sarcinii s-au raportat cazuri de convulsii, deprimare respiratorie, varsaturi si diaree in perioada neo-natala; efectul inductor enzimatic al carbamazepinei poate determina tulburari de coagulare la nou-nascut (hemoragie neo-natala precoce) prin diminuarea factorilor de coagulare dependenti de vitamina K
-se prefera, daca e posibil, utilizarea altui timoreglator in cursul sarcinii; daca acest lucru nu este posibil, se poate accepta administrarea carbamazepinei preferabil dupa primul trimestru si se recomanda efectuarea testelor pentru depistarea malformatiilor;
In alaptare: concentratiile plasmatice ale carbamazepinei la nou-nascut pot atinge 25-45% din concentratiile mamei, existand risul unei afectari hepatice tranzitorii (cresterea gamaGT sau a transaminazelor)
-se recomanda intreruperea tratamentului sau trecerea la alimentatia artificiala;
-daca totusi se continua alaptarea, copilul va fi monitorizat pentru posibilele reactii adverse, inclusiv hematologice; daca nou-nascutul devine iritabil sau sedat, se va intrerupe ori alaptarea ori medicamentul.
In sarcina: categorie de risc C (unele studii la animale au pus in evidenta reactii adverse; nu exista studii controlate la om)
-nu este teratogena la animale
-traverseaza placenta, concentratiile plasmatice la nou-nascut sunt duble fata de cele ale mamei; dupa nastere copilul poate avea risc de sedare, miscari anormale
-daca se intrerupe tratamentul, doza se va reduce treptat
-lipsa de eficacitate clara in tratamentul tulburarii bipolare sau al psihozelor sugereaza ca balanta risc/beneficiu este in favoarea intreruperii gabapentinului in sarcina pentru aceste indicatii; se prefera administrarea de antipsihotice atipice
In alaptare: cantitatea de gabapentina ingerata prin lapte este de 1-4% din doza mamei in mg/kc
-in principiu se recomanda fie intreruperea tratamentului, fie trecerea la alimentatia artificiala; daca se continua medicatia pe parcursul alaptarii, nou-nascutul va fi monitorizat pentru posibilele reactii adverse, iar daca devine iritabil sau sedat se va intrerupe ori alaptarea ori medicamentul.
In sarcina: categorie de risc C (unele studii la animale au pus in evidenta reactii adverse; nu exista studii controlate la om);
-nu este teratogena la animale
-traverseaza placenta; concentratiile mamei si ale fatului sunt echivalente
-daca se intrerupe tratamentul, doza se va reduce treptat
-dupa nastere copilul poate avea risc de sedare, miscari anormale, etc.
In alaptare: unele studii arata ca doza de pregabalina ingerata de copil ar fi de 7% din cea a mamei, dar datele sunt putine;
-se recomanda fie intreruperea tratamentului, fie trecerea la alimentatia artificiala;
-copiii ale caror mame decid sa alapteze in cursul tratamentului vor fi monitorizati pentru posibilele reactii adverse; daca nou-nascutul devine iritabil sau sedat se va intrerupe ori alaptarea ori medicamentul.
–in sarcina: categoria de risc D (exista evidente de risc la fat; potentiale beneficii pot totusi justifica utilizarea in sarcina);
-administrarea valproatului în timpul sarcinii implică riscuri; cu cât este mai mare doza utilizată, cu atât sunt mai mari riscurile, însă administrarea oricărei doze implică un risc
-poate provoca malformaţii congenitale grave şi poate afecta modul în care copilul se dezvoltă pe măsură ce creşte; malformaţiile congenitale raportate includ spina bifida, malformaţii ale feţei şi craniului, malformaţii la nivelul inimii, rinichilor, tractului urinar şi organelor genitale, malformaţii ale membrelor
-aproximativ 10% din copiii ale caror mame au fost tratate cu valproat pe timpul sarcinii prezinta malformaţii congenitale si 30-40% din copii pot avea probleme ale dezvoltării in timpul copilăriei; pot vorbi şi merge mai târziu, pot fi mai puţin capabili din punct de vedere intelectual, pot avea dificultăţi de limbaj şi de memorie
-tulburările din sfera autismului si ale tulburării hiperkinetice cu deficit de atenţie (ADHD). sunt mai frecvente la copiii expuşi la valproat
In alaptare:
-deoarece valproatul trece în laptele matern într-o cantitate foarte mică, în general nu prezintă
riscuri pentru sugar şi întreruperea alăptării nu este, de obicei, necesară.
Prescriptia unui anxiolitic nu trebuie banalizata, cu atat mai mult la femeile insarcinate; in tulburarea de anxietate generalizata sau de panica se prefera administrarea de antidepresive. Totusi, daca un anxiolitic este indispensabil, se va recomanda in doza cea mai mica si pe durata de timp cea mai redusa posibil. Se va evita asocierea mai multor anxiolitice.
Se prefera o benzodiazepina cu durata lunga de actiune, cum ar fi diazepamul.
La nou-nascutii ale caror mame au primit benzodiazepine spre sfarsitul sarcinii s-au inregistrat doua tipuri de evenimente tranzitorii:
–semne de impregnare cum ar fi hipotonia axială și tulburările de aspirație in special la doze mari
–un sindrom de sevraj la nou-nascut.
Aceste semne sunt reversibile, dar pot dura intre 1-3 saptamani in functie de timpul de injumatatire al fiecarei benzodiazepine. In situatii exceptionale sau la doze foarte mari de benzodiazepine utilizate pana la nastere poate aparea depresie respiratorie, apnee sau hipotermie.
In cazul unei tulburari de anxietate generalizata sau de panica se prefera administrarea antidepresivelor cum ar fi sertralina, paroxetina. Este preferabil sa nu fie utilizate anxioliticele deoarece trecerea lor in lapte nu este neglijabila si au fost semnalate efecte negative la copiii alaptati.
In sarcina: categorie de risc D (dovezi de risc la fatul uman; beneficiul potential poate totusi justifica utilizarea medicamentului in sarcina);
-din cauza riscurilor potentiale de malformatii nu este recomandat ca tratament in tulburarile de anxietate din timpul sarcinii, mai ales in primul trimestru;
-daca e necesara intreruperea tratamentului, doza se scade treptat; nu se va intrerupe brusc un tratament cronic datorita riscului de sevraj
-in al doilea si al treilea trimestru au fost observate o scadere a miscarilor fetale, precum si o variabilitate a ritmului cardiac la fat, in special dupa doze mari, semne care au fost reversibile dupa scaderea dozei sau oprirea tratamentului
In alaptare: nu se stie daca diazepamul se secreta in laptele matern; se recomanda fie intreruperea tratamentului, fie trecerea la alimentatia artificiala; efectele asupra nou-nascutului sunt reprezentate de: dificultati de alimentare, sedare, scadere in greutate.
In sarcina: categorie de risc D (dovezi de risc la fatul uman; beneficiul potential poate totusi justifica utilizarea medicamentului in sarcina, in special pentru afectiunile convulsive);
-clonazepamul traverseaza placenta si concentratiile plasmatice fetale sunt apropiate de cele materne
-din cauza riscurilor potentiale de malformatii, nu este recomandat ca tratament in tulburarile de anxietate din timpul sarcinii, mai ales in primul trimestru;
-in al doilea si al treilea trimestru au fost observate o scadere a miscarilor fetale, precum si
o variabilitate a ritmului cardiac la fat, in special dupa doze mari, semne care au fost reversibile dupa scaderea dozei sau oprirea tratamentului
-daca se decide intreruperea tratamentului, doza se scade treptat;
In alaptare: cantitatea de clonazepam ingerata prin lapte este de maxim 4% din doza mamei in mg/kgc, dar timpul de injumatatire al clonazepamului este de 60 de ore, ceea ce creste riscul de acumulare la copiii alaptati
-in literatura au fost descrise unele efecte secundare dupa administrarea clonazepamului – sedare, hipotonie, apnee, dificultati de alimentare, scadere in greutate
-este preferabil sa se evite alaptarea sub clonazepam.
In sarcina: categorie de risc D (exista evidente de risc la fat; potentiale beneficii pot totusi justifica utilizarea in sarcina);
-din cauza riscurilor potentiale de malformatii nu e recomandat ca tratament in tulburarile anxioase din timpul sarcinii, mai ales in primul trimestru, preferandu-se utilizarea unui antidepresiv; daca acest lucru nu e posibil si e necesar un anxiolitic se recomanda unul cu durata lunga de actiune (diazepam); daca insa alprazolamul prezinta un real avantaj, se va administra in doza cea mai mica si pe durata de timp cea mai scurta
-daca se decide intreruperea tratamentului, medicamentul se scade treptat;
-nu s-au raportat pana in prezent malformatii dupa expunerea la alprazolam/lorazepam/bromazepam in primul trimestru de sarcina
-in al doilea si al treilea trimestru au fost observate o scadere a miscarilor fetale, precum si o variabilitate a ritmului cardiac la fat, in special dupa doze mari, semne care au fost reversibile dupa scaderea dozei sau oprirea tratamentului.
In alaptare: o parte din medicament se secreta in laptele matern; se recomanda fie intreruperea tratamentului, fie trecerea la alimentatia artificiala; efectele asupra nou-nascutului sunt reprezentate de dificultati de alimentare, sedare, scadere in greutate.
In sarcina: categorie de risc D (exista evidente de risc la fat; potentiale beneficii pot totusi justifica utilizarea in sarcina);
-din cauza riscurilor potentiale de malformatii nu e recomandat ca tratament in tulburarile anxioase din timpul sarcinii, mai ales in primul trimestru; daca e necesara intreruperea tratamentului, medicamentul se scade treptat;
-in al doilea si al treilea trimestru au fost observate o scadere a miscarilor fetale, precum si o variabilitate a ritmului cardiac la fat, in special dupa doze mari, semne care au fost reversibile dupa scaderea dozei sau oprirea tratamentului
In alaptare: o parte din medicament se secreta in laptele matern; se recomanda fie intreruperea tratamentului, fie trecerea la alimentatia artificiala; efectele asupra nou-nascutului sunt reprezentate de: dificultati de alimentare, sedare, scadere in greutate.
In sarcina: categorie de risc B (studiile la animale nu au demonstrat reactii adverse; nu au fost reproduse studii controlate la om);
-in general nu se recomanda in sarcina, dar poate fi mai sigura decat alte optiuni de tratament
In alaptare: cantitati mici de medicament sunt prezente la copiii alaptati; daca nou-nascutul devine iritabil sau sedat se va intrerupe ori alaptarea ori medicamentul.
