Psih. Monica Sandu
Depresia este o tulburare de dispozitie in care sentimentele de tristete, pierdere, mânie, frustrare, lipsa de interes sau placere interfera negativ cu desfasurarea activitatilor cotidiene pentru o perioada mai lunga de timp.
Uneori depresia este precedata de un eveniment psihotraumatizant important: o pierdere semnificativa, cum este moartea unei persoane apropiate, despartirea/divortul, concedierea, pensionarea. Alteori urmeaza unei stari prelungite de stres, unei schimbari majore de viata ca nasterea unui copil, menopauza, etc
-cei care au avut episoade depresive anterioare au un risc sporit pentru un nou episod
-persoanele care au avut in familie o tulburare depresiva (parinti, frati)
– in primul an dupa o nastere, femeile sunt mai predispuse la depresie
-anumite boli fizice
-absenta suportului social- singuratatea, lipsa membrilor familiei, lipsa unui sprijin
– traversarea unei perioade cu evenimente negative de viata (un deces, divortul, etc)
-consumul de alcool sau droguri
-anumite medicamente: corticosteroizi (prednison,etc), interferonul, preparate hormonale (unele contraceptive orale, steroizi anabolizanti).
-se caracterizeaza prin anxietate, agitatie, iritabilitate, insomnie, predispozitie la consum de alcool si droguri, uneori risc de sinucidere
-se caracterizeaza prin: apatie, inhibitie/lentoare in gandire si reactii, oboseala excesiva, somnolenta diurna, labilitate emotionala (treceri usoare si frecvente de la o stare la alta opusa), dificultati de concentrare si memorie, tendinta la izolare si scaderea contactelor sociale.
-reducerea interesului, motivatiei, lipsa placerii pentru activitati diverse
Dispozitia depresiva – stare de tristete prezenta aproape zilnic, pe tot parcursul zilei.
Scadere marcata a interesului sau placerii pentru majoritatea activitatilor
Modificarea semnificativa a apetitului si a greutatii corporale (variatia acesteia intr-o luna cu peste 5% din greutatea anterioara).
Tulburari de somn – insomnii sau trezirea pe parcursul noptii cu imposibilitatea de a mai adormi sau trezirea foarte devreme dimineata ori hipersomnii (cresterea duratei somnului, sau chiar somnolenta diurna, dar fara senzatia de odihna la trezire).
Agitatie sau lentoare psihomotorie – o persoana poate fi foarte agitata, alta dimpotriva este apatica, lenta in miscari si in vorbire.
Lipsa de energie sau fatigabilitate – uneori si activitatile fizice minore necesita eforturi disproportionat de mari
Sentimente de inutilitate, de culpabilitate – persoana face aprecieri negative asupra propriei valori care nu corespund realitatii, se culpabilizeaza si se simte responsabila pentru toate evenimentele nefavorabile din viata personala.
Dificultati de atentie, concentrare si memorie
Ganduri persistente de moarte – ce duc la ideea ca viata nu merita traita; uneori apare ideatie de sinucidere si chiar anumite planuri in legatura cu aceasta, moartea fiind vazuta ca singura solutie salvatoare.
-5 din următoarele caracteristici trebuie să fie prezente minim 2 săptămâni, în majoritatea timpului unei zile sau aproape în fiecare zi (trebuie să includă 1 sau 2):
1. dispoziţie depresivă
2. pierderea interesului sau plăcerii pentru majoritatea activităţilor
3. scădere sau creştere semnificativă în greutate ori creştere sau scădere a apetitului aproape zilnic
4. insomnie sau hipersomnie
5. agitaţie sau lentoare psihomotorie
6. oboseală sau pierderea energiei
7. sentimente de inutilitate sau autoînvinovăţire exagerată
8. scăderea capacităţii de raţionare şi concentrare sau nehotărâre
9. gânduri repetate despre moarte (nu doar teama de moarte), idei recurente de suicid sau o tentativă de suicid, punerea la punct a unui anumit plan pentru comiterea suicidului.
-aceste simptome produc o suferinţă clinică semnificativă sau o deteriorare a funcţiilor sociale, ocupaţionale sau a altor funcţii importante.
-simptomele nu sunt produse de un factor fizic/organic sau de o boală (de ex. abuz de droguri/medicamente, un tratament medicamentos, o afecţiune medicală generală).
-simptomele nu pot fi explicate mai bine de o pierdere grea suferită (cu toate că aceasta poate fi complicată de depresie majoră)
-predomina tot felul de simptome care mimeaza o boala generala (dureri difuze cu localizare variabila, palpitatii, cresterea tensiunii arteriale in ciuda unui tratament antihipertensiv corect, etc)
-noaptea apare frecvent o stare de agitatie, insomnie, senzatia de picioare nelinistite, pe timpul zilei pacientul poate fi somnolent
-anxietate
– tulburari de atentie si memorie
Factori de risc:
-evenimente negative de viata (decesul partenerului, al altor membrii din familie)
-singuratatea , izolarea sociala (lipsa copiilor, nepoti, prieteni)
-diverse boli acute sau cronice: boli cardio si cerebro-vasculare, boala Parkinson si Alzheimer, cancer
-probleme financiare
-perioada primelor zile dupa nastere are o incarcatura emotionala puternica; cele mai multe femei au o dispozitie schimbatoare, iritabilitate, dificultati de adaptare la noul statut, teama ca nu vor face fata responsabilitatilor, oboseala, dificultati de concentrare, tulburari de somn; aceste stari sunt denumite „baby blues“; simptomele se explica prin stresul asociat nasterii, modificarile rapide ale nivelurilor hormonale, adaptarea la responsabilitatile crescute pe care le implica un nou-nascut;
-este important ca in aceasta perioada mama sa primeasca sprijin in ingrijirea copilului, in gospodarie, pentru a se odihni suficient si a se hrani corespunzator;
-de cele mai multe ori simptomele dispar in cateva zile, maxim doua saptamani; daca durata acestora depaseste douã sãptãmâni si mama are modificari severe de dispozitie, apetit, motivatie este necesara o evaluare psihiatrica pentru depresia postpartum.
–apare in cursul primului an dupa nasterea unui copil; se manifesta prin dispozitie trista, absenta placerii/interesului, scaderea apetitului cu pierdere semnificativa in greutate, scaderea concentrarii, fatigabilitate, insomnie, sentimente de vinovatie si incapacitate de a ingriji copilul, uneori anxietate si preocupare excesiva in privinta sanatatii copilului;
-un semn de gravitate il constituie respingerea copilului, ganduri de a face rau acestuia sau ganduri recurente suicidare; simptomatologia creeaza probleme importante in relatia mama-copil, dificultati de ingrijire a copilului si poate duce la tulburari in dezvoltarea ulterioara a acestuia.
– factori hormonali: nivelurile de estrogen, progesteron si cortizol scad semnificativ in primele 48 de ore dupa nastere la toate femeile; unele dintre acestea sunt mai sensibile la aceste variatii hormonale si dezvolta simptome depresive
-psiho-sociali: lipsa suportului social, neintelegeri maritale, evenimente recente negative de viata
-vulnerabilitate biologica: femeile cu istoric de depresii anterioare sau cu antecedente de boli psihice in familie au risc mai mare de depresie postpartum
Mai pot contribui la aparitia acestui tip de depresie:
-oboseala, tulburarile de somn, odihna insuficienta de dupa nasterea copilului
-sentimentele de coplesire legate de ingrijirea copilului si cele de indoiala asupra abilitatilor de a fi mama
-stresul legat de schimbarea radicala a profilului activitatii zilnice
-sentimente de pierdere a identitatii, controlului, a imaginii corporale anterioare si sentimentul femeii ca e mai putin atractiva
-restrangerea severa a timpului liber
-dificultati in timpul unei sarcini anterioare (pierderea sarcinii, dificultati la nastere)
-anxietate exagerata in legatura cu copilul sau probleme reale de sanatate ale copilului
-probleme in relatia de cuplu (relatie tensionata, mama singura)
– probleme financiare, instabilitate ocupationala, pierderea locului de munca
–psihoterapie suportiva: sustinerea emotionala a mamei, informarea privind ingrijirea nou-nascutului si identificarea unor persoane care pot sa o ajute zilnic/periodic, alimentatie sanatoasa si hranitoare, exercitii fizice adaptate perioadei post-partum, program de odihna
–medicamentos: antidepresive din categoria inhibitorilor de serotonina. Unele se pot administra la mamele care alapteaza, avand risc scazut de a ajunge in organismul copilului.
Menopauza reprezinta o etapa fiziologica din viata care insa se asociaza cu un risc crescut pentru depresie. Se considera ca apare datorita stresului determinat de manifestarile menopauzei si modificarilor hormonale specifice acestei perioade (scaderea nivelului estrogenilor). In perioada de perimenopauza multe femei simt ca isi pierd controlul asupra propriului corp ca o reactie normala la procesul de imbatranire.
Factori de risc: riscul de a dezvolta un episod depresiv in timpul menopauzei este mai mare la femeile care au un istoric de tulburare depresiva, la cele la care menopauza s-a instalat chirurgical sau care se gasesc sub incidenta unor factori de stres psihosociali permanenti.
Simptome: dispozitie depresiva, scaderea motivatiei si energiei, iritabilitate, anxietate, insomnie, astenie, manifestari neurovegetative, tulburari de concentrare.
Tratament: medicamente antidepresive, psihoterapie cognitiv-comportamentala, preparate hormonale (estrogeni).
Tratamentul consta de regula in asocierea de:
-Psihoterapie
-Tratament medicamentos: exista tratamente moderne cu efecte secundare putine sau absente, care nu impiedica activitatea zilnica a persoanei. Un tratament corect condus dureaza intre 6 luni si 1 an, iar pentru depresiile recurente poate dura pana la 2 ani sau mai mult
-Schimbarea stilului de viata, igiena psihica
Tratamentul consta in controlul terapeutic al celor trei faze ale episodului depresiv: faza acuta, de intretinere si consolidare.
Tratamentul fazei acute (in primele 4-6 saptamani) are ca tinta reducerea/remisia simptomelor depresive in vederea reluarii functionarii normale a pacientului. Aceasta se obtine prin alegerea unui antidepresiv care sa corespunda cu profilul clinic al pacientului si in doze concordante cu severitatea simptomelor, impreuna cu psihoterapie.
Tratamentul fazei de continuare are ca obiectiv prevenirea recaderilor (=reaparitia simptomelor inainte de vindecarea episodului depresiv). Durata acestei faze este de 4-6 luni, interval in care exista un risc inalt pentru recadere. Frecvent recaderea este favorizata de intreruperea tratamentului motivat de pacient prin faptul ca “se simte bine”.
Faza de mentinere a tratamentului are rol preventiv pentru un viitor episod depresiv (recurenta). Si in aceasta faza se continua tratamentul cu doza de antidepresiv cu care s-a obtinut remisiunea simptomelor si cu psihoterapie. Perioada de intretinere terapeutica are o durata de 6 luni dupa primul episod depresiv si 12-24 de luni dupa al doilea. Se recomanda ca atunci cind pacientii au mai mult de 3 episoade, sa urmeze tratamentul timp de cinci ani sau mai mult.
Schimbarile premature si frecvente de antidepresive, ca si administrarea unor doze prea mici fata de intensitatea episodului depresiv pot favoriza aparitia rezistentei la tratament.
In aceste situatii poate fi necesara o perioada mai indelungata de tratament, administrarea unor doze mai mari, combinatii intre diferite antidepresive, asociere de alte substante (timostabilizatori, antipsihotice), psihoterapie.
Depresia nu dispare de la sine, dar ea poate fi tratata cu rezultate foarte bune!
Antidepresivele nu dau dependenta!