Medicatia psihiatrica echilibrează nivelul neurotransmitătorilor din creier (serotonina, noradrenalina, dopamina,etc) si nu se poate recomanda la întâmplare, ci numai pe baze stiintifice, tinând cont de modificările biochimice specifice fiecărei situatii.
Exista mai multe clase de medicamente utilizate in psihiatrie, din care cele mai importante sunt: antipsihotice, antidepresive, anxiolitice, timostabilizatoare, sedative si hipnotice, medicamente utilizate pentru imbunatatirea memoriei (sunt grupate in mai multe clase separate).
Un medicament dintr-o anumita clasa poate fi utilizat in mai multe contexte clinice. De exemplu:
– antipsihoticele se folosesc pentru tratarea tulburarilor psihotice (psihoze, schizofrenii), dar ele au multiple alte utilizari: in depresiile rezistente la tratament, in tulburari obsesiv-compulsive, in fobii severe, in anumite ticuri (sindromul Tourette), in episodul maniacal. Faptul ca i se recomanda unui pacient un antipsihotic nu presupune in mod obligatoriu ca persoana respectiva este psihotica, nici ca i s-a dat un tratament “prea puternic”, “nepotrivit” sau “gresit”; daca pacientul are neclaritati in privinta tratamentului, este recomandat sa isi intrebe medicul inainte de a trage concluzii gresite
– timostabilizatoarele se pot administra in tulburarea afectiva bipolara, in psihoze, in tulburari afective, somatizari, epilepsie, abuz de alcool, nervozitate, cefalee sau alte dureri neuropate; pacientul afla de obicei din prospect ca sunt indicate in epilepsie si uneori nu are rabdare sa citeasca mai departe; informatia aceasta il debusoleaza, il suspecteaza pe medic de incapacitatea de a prescrie un tratament adecvat si renunta la un tratament care ar fi putut sa ii rezolve simptomele
– antidepresivele se pot utiliza in tratamentul depresiei, anxietatii, tulburarilor obsesive, insomniilor, durerilor cronice (cefalee, dureri neuropate) ; sunt pacienti carora le este teama sa ia un antidepresiv recomandat de medic, nestiind ca antidepresivele nu dau dependenta, dar recurg la solutii aparent mai “usoare”- o benzodiazepina pe care ajung sa o ia zilnic si care da in final dependenta sau un somnifer cu care se autotrateaza ani de zile si care pe langa dependenta dupa un timp nici nu-si mai face efectul, iar pe termen lung poate favoriza deteriorare cognitiva.
Dependenta: exista medicamente care dau dependentă si acestea se folosesc de regula pe perioade scurte de timp sau strict la nevoie, pentru ca de obicei dau rezultate rapide. Dupa instalarea efectului dorit, trebuie oprite. Sunt si cazuri cand administrarea lor pe termen lung este necesara, cum ar fi in epilepsii, dar acestea sunt situatii particulare.
! Un specialist are capacitatea de a conduce corect tratamentul si de a alege acele medicamente care sa nu dea dependenta si nici efecte secundare notabile asupra pacientului.
Reactii adverse: orice medicament (psihiatric sau pentru alte boli) este o substantă chimică cu efecte benefice, dar si cu potentiale efecte secundare. De aceea, nici un tratament nu se administrează „după ureche”, ci numai la sfatul medicului!