Cum ne pregatim de venirea celui de al doilea copil?

Nasterea celui de al doilea copil este un eveniment care implica toata familia, dar mai cu seama pe copilul care exista deja. Stati cateva clipe si ganditi-va ce e in sufletelul lui atunci cand isi vede mama tinandu-l in brate pe bebelusul care are parte de atata atentie. S-ar putea ca in acele momente sa se simta abandonat, inlocuit, exclus…

De aceea este extrem de important sa-l faceti sa inteleaga ce loc ocupa el in inima si in familia dumneavoastra si sa-l ajutati sa-l accepte pe bebe si sa-l perceapa ca pe un frate, ca pe un partener de joaca si nu ca pe un intrus. Si chiar daca reusiti sa faceti toate acestea, un lucru e sigur: gelozia primului copil nu va disparea complet. In nici un caz nu trebuie sa-l invinuiti pentru acest lucru. Incercati sa vedeti ce anume alimenteaza aceasta gelozie…

In primul rand copilul mai mare trebuie sa imparta totul cu bebelusul: incepand de la afectiunea parintilor, timpul petrecut impreuna si chiar pana la spatiul de locuit. Pentru un copil care are intre 2 si 4 ani, cel mic nu ii poate fi prieten oricat ati incerca sa ii sugerati asta. Cel mic nu merge, nu vorbeste cu el, nu se joaca…cum ar putea fi prieteni? Si apoi bebelusul plange atat de mult in primele luni de viata incat are nevoie de mama mai tot timpul langa el. Fratele mai mare vede foarte bine tot ce se petrece in legatura cu cel mic: schimbatul scutecelor, alaptatul, baita de seara, aranjatul patutului, etc. Din toate aceste lucruri el intelege unul singur si anume ca bebelusul face intentionat toate lucrurile pentru a atrage atentia celor din jur asupra lui.

Prin urmare sa nu va mire daca copilul mai mare va incepe sa faca pipi pe el, sau va vrea sa bea lapte din biberonul celui mic, sau va vrea sa-l imbracati dumneavoastra pentru ca el singur “nu poate”, sau chiar va incepe sa gangureasca sau sa faca la fel ca cel mic atunci cand vrea ceva. Prin toate aceste lucruri, care nu reprezinta altceva decat o regresie la viata de nou- nascut, el nu vrea decat sa atraga atentia parintilor asupra lui. In unele cazuri copiii au chiar dureri de burta, cosmaruri, se trezesc la 2 ore noaptea, prezinta mancarimi ale pielii sau mananca foarte putin, devin agitati si nervosi. In aceste situatii parintii trebuie sa observe cu atentie daca aceste manifestari au legatura cu nasterea bebelusului. Dar si daca este asa nu trebuie sa va panicati, pentru ca fratele mai mare va profita de toate aceste stari ale lui pentru a va capta si mai mult atentia. Cu multa rabdare si intelegere il puteti ajuta sa depaseasca aceste stari, preocupandu-va de toate lucrurile bune pe care el le face. Felicitati-l, admirati-l, motivati-l, dar mai ales incurajati-l sa exprime ceea ce simte. El trebuie sa simta ca legatura afectiva este foarte buna.

Copilul mai mare va reactiona la aparitia fratiorului diferit, in functie de varsta pe care o are la acel moment:

• Daca fratele mai mare are sub varsta de 2 ani: Se pare ca acesta perioada este cea mai buna pentru nasterea celui de al doilea copil. Primul copil este prea mic pentru a intelege foarte bine ce inseamna acest lucru, avantajele si dezavantajele presupuse de acesta.

• Daca fratele mai mare are intre 2 si 4 ani: Este o perioada destul de dificila pentru aparitia celui de al doilea copil. Este o perioada a egocentrismului, care se caracterizeaza printr-o atitudine protestanta fata de parinti. Perioada aceasta este oricum una delicata din punct de vedere al dezvoltarii psihologice a copilului, iar aparitia unui nou membru in familie ii va accentua problemele deja existente, iar gelozia poate fi exprimata  agresiv.

• Daca fratele mai mare are intre 5 si 6 ani: Acesta perioada pare una destul de propice aducerii pe lume a celui de al doilea copil. Fratele mai mare va imparti cu mama nerabdarea si emotia asteptarii unui bebe, iar dupa nastere ii va fi mamei un ajutor de nadejde. Copilul este mai mare si cu siguranta mai tolerant.

Indiferent de perioda in care apare cel mic, trebuie sa tineti cont de anumite aspecte :

 Pe perioada sarcinii:

• Aratati-i fotografii din vremea in care era si el bebelus. Aratati-i pe strada copii cu fratiori mai mici.

• In momentul in care incepe sa va creasca burtica vorbiti-i despre bebele din burtica. Incurajati-l sa vorbeasca chiar el cu bebelusul.

• Pregatiti impreuna camera si lucrurile fratiorului sau surioarei care va sosi.

• Stabiliti din vreme, cu cel putin 4 luni (inainte de nastere) locul in care il cazati pe bebe, fara a-l muta pe copilul mare in momentul venirii in casa a nou-nascutului. Altfel copilul mare va fi bulversat, simtind ca pierde nu numai afectiunea si atentia din partea parintilor, dar si spatiul de locuit.

• Rasfoiti impreuna carti si reviste despre bebelusi, prentru a putea intelege ce se intampla si cum apare un copil pe lume.

Cand sositi acasa cu bebelusul:

• In primul rand este recomandat ca bebelusul sa nu fie tinut in brate de mama. Mama trebuie sa aiba bratele libere pentru a-l imbratisa pe fratiorul mai mare.

• Incurajati-l pe cel mare sa-l atinga pe nou- nascut.

• Cand il alaptati sau il hraniti pe bebelus, nu-l alungati pe fratele mai mare. Transformati momentul in unul intim, spuneti-i o poveste si explicati-i ca toti bebelusii se hranesc asa la fel cum a fost si cu el cand era mic.

• Scoateti in evidenta faptul ca bebe il iubeste foarte mult ”Uite cum iti zambeste!”, ”Vezi cum intinde manutele spre tine?”, ”Cred ca te iubeste tare mult si ar vrea sa te ia in brate!”

• Nu faceti niciodata comparatii intre frati: ”Vezi ce cuminte e el, tu de ce nu poti?”, “Uite cat manaca fratele tau!” sau mai grav ”Cand esti asa de rau nu te mai iubesc, il iubesc numai pe el”. Creati astfel o competitie absurda intre copii si ii incurajati sa se invidieze si sa se dusmaneasca.

• Implicati-l pe fratele mai mare in ingrijirea celui mic. Rugati-l sa va aduca un scutec, sa va aduca prosopul la baita, dati-i sa tina ceva daca e mic, laudati-l si spuneti-i cat de mult conteaza pentru dumneavoastra ajutorul primit din partea lui.

Este adevarat ca bebelusul va implica mult, dar trebuie sa gasiti resurse si pentru copilul mai mare. Petreceti momente numai cu el, mergeti in parc sau la cumparaturi doar voi doi . Daca veti dori sa fiti mamici bune pentru ambii copii, atunci veti reusi sa fiti!

Nu il lasati sa isi construiasca scenarii singur. Apoi, nu il faceti sa isi construiasca iluzii in legatura cu ce se va intampla (de exemplu, nu ii spuneti ca veti avea mult timp si pentru el…), dar nici nu faceti din nou-nascut centrul universului.

Lasati-l sa isi exprime sentimentele , chiar si atunci cand acestea sunt negative, de tipul “Ce urat e bebelusul!”. Nu trebuie sa uitati ca cel mare a crescut cu monopolul iubirii parintilor sai. Fostul printisor este acum detronat si trebuie sa faca loc unui “intrus” care plange aproape tot timpul, solicita constant atentia celorlalti si este, in acelasi timp, obiectul adoratiei lor. Nu este de mirare ca se simte nelinistit si amenintat, ca nu mai poate dormi linistit noaptea, ca face pipi in pat, ca are accese de manie sau de agresivitate.

Gelozia copilului este mai mult decat normala

Daca nu ii intelegeti frustrarile, il idealizati pe cel mic si nu aveti ochi decat pentru el, trecerea dificila a celui mai mare de la vechiul statut la cel nou se va face cu multe hopuri, iar aceasta experienta, care ar fi trebuit sa aiba un rol important pentru viata sa, va putea avea urmari negative semnificative.

psiholog Monica Sandu