Psih. Monica Sandu
Termenul de boli psihosomatice se refera la acele afectiuni medicale a caror aparitie si/sau evolutie este afectata de factori psihologici.
Suferinţele în plan psihologic pot sã genereze nu numai boli psihice, ci şi boli somatice (denumite psihosomatice); in plus, anumite boli somatice, ca de exemplu tumorile cerebrale, insuficienţele de organ (hepaticã, renalã sau chiar respiratorie şi cardiacã) pot antrena tulburãri psihice importante (mergând pânã la stãri delirante sau comatoase).
Cu toate ca, in principiu, orice afectiune este influentata, fie si intr-o mica masura, de factorii psihologici, exista un numar de afectiuni pentru care aceasta legatura psihic-somatic este evidenta:
Chiar daca pentru unele din aceste boli se descopera agenti cauzali organici sau chiar infectiosi, totusi, declansarea sau evolutia lor ramane influentata de factorul psihic. De exemplu, chiar dupa descoperirea implicarii Helicobacter pilori in patogeneza ulcerului gastroduodenal, se accepta ca factorul de stres psihogen determina declansarea bolii la un purtator pana atunci sanatos de Helicobacter, iar factorul personalitate / stil de adaptare la stres poate explica de ce dintre toti purtatorii sanatosi de Helicobacter pilori doar o parte fac boala.
In bolile psihosomatice, factorul genetic si factorii de mediu orienteaza vulnerabilitatea catre un organ, fixand tinta pe care vor actiona factorii psihologici – stresul, afectele negative, stilul de adaptare la stres.
A. Este prezenta o afectiune medicala generala
B. Factorii psihologici afecteaza negativ afectiunea medicala generala intr-unul din urmatoarele moduri:
– factorii psihologici au influentat cursul afectiunii medicale generale si anume dezvoltarea, exacerbarea sau intarzierea vindecarii afectiunii medicale generale;
– factorii interfereaza cu tratamentul afectiunii medicale generale;
– factorii constituie un risc suplimentar pentru sanatatea individului;
– raspunsuri fiziologice legate de stres precipita sau exacerbeaza simptomele afectiunii medicale generale.
Factorii psihologici se refera la:
1) O tulburare psihica ce afecteaza o conditie medicala generala (de exemplu, depresia majora intarzie recuperarea dupa infarct miocardic);
2) Simptome psihologice (anxietatea care exacerbeaza astmul etc.);
3) Trasaturi de personalitate sau stil de a reactiona la stres
4) Comportamente maladaptative (sedentarism, dependente etc.);
5) Raspuns legat de stres (exacerbarea la stres a ulcerului, a hipertensiunii arteriale, aritmiei etc.)
Aceste afectiuni se pot manifesta pentru prima oara in copilarie, in adolescenta (anorexia mentala, astmul bronsic, uneori diabetul etc) sau la varsta adulta in urma unui soc emotional puternic.
La inceput manifestarile au un caracter reversibil, dar pe masura ce simptomele se repeta, ele pot instaura o conditie medicala alterata, prin slabirea rezistentei generale a organismului sau afectarea functiilor anumitor organe. In general afectiunile psihosomatice se centreaza la nivelul anumitor organe predilecte: in sfera digestiva, respiratorie si alergica sau cardio-vasculara, etc.
1. Reducerea anxietatii, depresiei si, in general, a dispozitiei negative (cu ajutorul farmacoterapiei, dar si al psihoterapiei).
2. Facilitarea constientizarii si a exprimarii propriilor afecte, imbogatirea vietii imaginative, diferentierea senzatiilor de sentimente.
3. Ameliorarea functionarii personale si autonomiei
4. Ameliorarea relationarii in familie, grup social, grup profesional, diminuarea afectelor negative acumulate
Sentimentele negative neexprimate (de exemplu, furia retinuta) sunt factori psihologici ce afecteaza negativ bolile psihosomatice (de exemplu, cardiopatia ischemica) si trebuie inlaturate.
5. Ameliorarea imaginii de sine, inclusiv a imaginii corporale.
Folosirea antidepresivelor in bolile psihosomatice este foarte utila mergand de la administrarea lor in cardiopatia ischemica pentru preventia recidivelor de infarct miocardic pana la folosirea in sindrom de oboseala cronica, fibromialgie, colon iritabil.
Folosirea anxioliticelor este utila in scaderea anxietatii mai ales in situatii acute ale bolilor psihosomatice (puseul de rectocolita ulcerohemoragica, infarctul miocardic etc.), dar si pe termen mai lung, de obicei ca adjuvant al medicatiei antidepresive si sub un control psihiatric al prescriptiei.
Este utila in afectiunile psihosomatice pentru:
– diminuarea impactului factorilor psihologici in afectiunea pacientului;
– schimbarea atitudinilor disfunctionale si maladaptative;
– modificarea comportamentelor nefavorabile sanatatii;
– restructurarea cognitiilor eronate generatoare ale acestor comportamente.