Anxietatea la copii

psiholog Monica Sandu

Copiii si adolescentii cu anxietate sunt descrisi de catre parinti ca fiind permanent ingrijorati. Ei se ingrijoreaza excesiv in legatura cu mai multe domenii, cum ar fi: performanta scolara, familia, prietenii, situatii noi sau neobisnuite.

Pentru a lua in calcul un astfel de diagnostic, ingrijorarea trebuie sa fie prezenta pe o perioada de cel putin 6 luni.

Acesti copii au o tendinta persistenta de a face predictii negative si de a considera ca se vor adeveri previziunile lor cele mai rele cu putinta ; le este dificil sa isi controleze preocuparile si de aceea cauta sa primeasca asigurari si confort din partea celor din jur. In timp, acest comportament de cautare a incurajarilor intareste credintele negative ale copilului.

Copiii care sufera de anxietate pot prezenta si urmatoarele simptome: dificultate de concentrare, iritabilitate, oboseala, simptome somatice (tensiune musculara, dureri de cap si de stomac) si dezvolta comportamente de evitare (de exemplu refuzul de a merge la scoala).

Care sunt cauzele?

Fara indoiala, exista o baza genetica a anxietatii. Cu alte cuvinte, ceea ce pare ca este mostenit este masura in care cineva este nevrotic sau nu.

Temperamentul: Copiii predispusi spre anxietate sunt mai dispusi sa planga, sa se agate de mama lor, sa se ascunda in fata unei probleme si mai putin sa vorbeasca, sa exploreze sau sa interactioneze cu strainii.

Mediul social si familiar: Dragi parinti, in relatie cu copiii dumneavoastra, copilul este copacul, iar dumneavoastra vremea!

Cum v-ar putea fi de ajutor intalnirea cu un psiholog?

Terapia il va ajuta pe copil sa invete tehnici si stategii prin care sa isi controleze anxietatea. Va invata sa isi identifice emotiile, sa-si inteleaga simptomele si gandurile. Scopul terapiei nu este acela de a-l face pe copil sa nu mai simta vreodata anxietate, ci acela de a-l ajuta sa-si stapaneasca anxietatea, astfel incat aceasta sa nu interfereze cu viata lui.